Descoperă România Misterioasă

Ciuma e mult mai bătrână decât ne închipuiam

decembrie 10, 2018
O noua descoperire impinge perioada la care a aparut ciuma in Europa mult mai devreme decat ne imaginam. O tulpina veche a bacteriei ciumei a fost identificata in ramasite vechi de 4.900 de ani, din neolitic, in Suedia.

E vorba de o tulpina a bacteriei Yersinia pestis, cea mai veche identificata pana acum, una primara, cea mai apropiata de originea genetica a bacteriei, arata Science Alert.

Despre Yersinia pestis se stie ca a ucis 25 - 50 de milioane de oameni in perioada imparatului Iustinian, a facut 75 - 200 de milioane de victime in secolul al XIV-lea, a nimicit 100.000 de oameni la Londra, in 1665 - 1666, adica aproape un sfert din poplatie, in numai 18 luni, iar in 1885 a ucis 12 milioane de oameni in India si China.



Cu siguranta e una dintre bacteriile cele mai letale pentru om, a declarat cercetatorul Simon Rasmussen, de la Universitatea Tehnica din Danemarca. Potrivit acestuia, bacteria ne-a insotit, pe parcursul existentei noastre, mult mai multa vreme decat credeam.

Urme ale acesteia au fost gasite in ramasitele unei femei de 20 de ani din neolitic, ceea ce sugereaza ca a ajuns in Europa mult mai repede decat se stia.

In urma cu cateva luni, o alta echipa de cercetatori anunta ca aceeasi bacterie a fost gasita in oasele unui om care a trait in stepele eurasiatice in urma cu 3.800 de ani. Era cea mai veche dovada a bacteriei.

O alta cercetare, tot de anul acesta, sugera ca bacteria care invadase imperiul roman reunit venise din Mongolia.

Asa au disparut primii fermieri ai Europei?

Insa daca bacteria a ajuns in Europa mai devreme, asa cum sugereaza studiul de fata, atunci se explica si alte ciudatenii din istorie, cum ar fi disparitia fara urma a primilor fermieri europeni.

Veniti din Orientul Mijlociu in urma cu 9.000 de ani, acestia au intemeiat asezari de circa 20.000 de oameni. Formand civilizatia Trypillia, care stapaneau tehnica olaritului, metalurgiei, cunosteau roata si cum sa conserve granele, avand o tehnologie dezvoltata, acestia pur si simplu au disparut in urma cu 5.400 ani.

Genomul lor s-a schimbat brusc, ceea ce sugereaza ca alti oameni au ajuns in stepe, care au inlocuit aceasta cultura.

Ce s-a intamplat cu ei? Sunt multe ipoteze, de la faptul ca au fost asimilati de alte culturi, ca au fost cuceriti, pana la aceea ca au ramas fara resurse. Insa Rasmussen si echipa sa sunt de parere ca au fost nimiciti de ciuma, de o bacterie chiar mai veche decat cea gasita in Suedia.

Deocamdata, insa, in ramasitele oamenilor care au apartinut acestei culturi nu a fost identificata bacteria, acesta fiind si urmatorul pas in cercetare.
Ciuma e mult mai bătrână decât ne închipuiam Ciuma e mult mai bătrână decât ne închipuiam Reviewed by Omae Admin on decembrie 10, 2018 Rating: 5

Familia secretă a lui Iisus (documentar)

decembrie 07, 2018

Aceasta este povestea conspiraţiei pe care a ratat-o Dan Brown. Mai semnificativă decât „Codul lui Da Vinci”, este o poveste care a fost ascunsă pentru mai mult de 2000 de ani. Datează încă de la începuturile creştinismului şi, dacă este adevărată, ar putea zgudui întreaga lume a creştinismului.

Este povestea unor oameni, cei mai apropiaţi de Isus Hristos, rudele lui de sânge. Acest film documentar decodează Biblia şi alte texte antice pentru a revela, pentru prima oară, adevărata poveste a familiei lui Isus. Realizatorii documentarului cred că Isus a avut fraţi şi surori, veri, mătuşi, unchi şi nepoţi, o familie mare, care a existat cel puţin 300 de ani după moartea Sa şi care a jucat un rol esenţial în fondarea creştinismului.

Mesajul ei original a fost, însă, prea periculos pentru noua religie. Biserica oficial i-a răpit realizările şi a încercat s-o şteargă din poveste.




Familia secretă a lui Iisus (documentar) Familia secretă a lui Iisus (documentar) Reviewed by Omae Admin on decembrie 07, 2018 Rating: 5

Istoria lumii în 2 ore (documentar)

decembrie 07, 2018







Istoria lumii în 2 ore (documentar) Istoria lumii în 2 ore (documentar) Reviewed by Omae Admin on decembrie 07, 2018 Rating: 5

Suntem vizitați de mii de ani de extraterestri ? (documentar)

decembrie 07, 2018
OZN-urile exista si extraterestrii ne viziteaza de mult timp, afirma un fost angajat al Serviciilor Secrete americane. Controversa legata de OZN-ul capturat, in 1947, la Roswell (SUA) este acum elucidata.

Ziarul "Roswell Daily" anunta in numarul din 8 iulie 1947 ca o farfurie zburatoare tocmai fusese capturata de armata, informeaza Sott.

Atunci, armata a dat un comunicat oficial in care anunta acelasi lucru. In plus, in fotografiile date publicitatii, soldatii americani analizau componentele metalice ale acelui obiect.

Spre surpriza tuturor, generalul Roger Ramey a declarat ulterior ca totul a fost un fals, iar resturile erau ale unui balon meteorologic prabusit. De atunci, au aparut nenumarate scenarii si speculatii pe seama incidentului.

Suntem primitivi in comparatie cu extraterestrii

Un fost ofiter al Serviciiilor Secrete americane, George Filer, a spus de curand ca Ramey a fost fortat sa minta in legatura cu acel episod misterios. El isi aminteste cum nevasta generalului i-a spus personal ca sotului ei, Roger Ramey, ii era rusine pentru ceea ce avea sa declare in legatura cu OZN-urile.




Suntem vizitați de mii de ani de extraterestri ? (documentar) Suntem vizitați de mii de ani de extraterestri ? (documentar) Reviewed by Omae Admin on decembrie 07, 2018 Rating: 5

Misterele istoriei. Cine a scris Biblia ?

decembrie 07, 2018

Robert Beckford a învățat Biblia pe genunchii mamei sale și a crescut crezând că este adevărată cuvânt cu cuvânt. Dar, la 20 de ani de la botezul său ca baptist, Beckford  nu mai este la fel de sigur că în „cartea cea bună” se regăsește „cuvântul pur” al lui Dumnezeu, nealterat de mâna omului. Pentru Beckford, cine a scris Biblia contează acum mai mult decât oricând. Căutarea sa îl poartă din Birmingham până în Ierusalim, din Roma în „Centura Bibliei” din SUA.




Misterele istoriei. Cine a scris Biblia ? Misterele istoriei. Cine a scris Biblia ? Reviewed by Omae Admin on decembrie 07, 2018 Rating: 5

Misterele apei (documentar)

decembrie 07, 2018




Ca multe altele in stiinta, originea exacta a apei pe Pamant este inca foarte controversata. Oamenii de stiinta continua sa faca cercetari intense pentru elucidarea acestui mister.

Un lucru pare cert: exista la fel de multa apa pe Pamant astazi ca si la inceputuri, cand lumea s-a format, cu nici o picatura mai mult sau mai putin.

71% din suprafata Pamantului este acoperita de apa. Mai mult, 70% din corpul nostru este apa. Apa este simbolul planetei noastre. Noi suntem planeta albastra. Planeta vie.

 Dar de unde vine apa, cum a aparut, cum s-au format oceanele si marile?






Cei mai multi oameni de stiinta considera ca planeta noastra s-a format cu foarte putina apa sau chiar fara. Ei pun “hidratarea” Pamantului pe seama cometelor si a asteroizilor. Cometele sunt considerate ca fiind cei mai primitivi membrii ai universului nostru, se numesc si “bulgari de zapada murdara”, deoarece sunt alcatuiti in mare parte din gheata. 

Cercetatorii au descoperit ca gheata din comete contine gaze nobile si un cocktail de substante alcatuit din silicati, carbon si praf interplanetar. Asteroizii, desi au ajuns intr-un numar mai mare in coliziune cu Pamantul ( 70%, fata de 30% cat reprezinta cometele care au ajuns in contact cu planeta noastra), contin mai putina apa, sunt alcatuiti in mare parte din roci. Se presupune ca apa a ajuns prima data pe Pamant acum 3,8 miliarde de ani in urma unui bombardament intens al sistemului solar de catre aceste comete si asteroizi, care au lovit in numar mare planeta noastra, aducand apa, samanta vietii. 


Misterele apei (documentar) Misterele apei (documentar) Reviewed by Omae Admin on decembrie 07, 2018 Rating: 5

Templierii, legendarii călugări soldați ai Evului Mediu (documentar)

decembrie 07, 2018





Asa zisii Soldati Saraci ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon (in latina: Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuti de marele public sub numele de Cavalerii Templieri, Ordinul Templului (in franceza: Ordre du Temple sau Templiers) sau pur si simplu ca templieri, au fost printre cele mai cunoscute ordine militare crestine. Organizatia lor a existat timp de aproximativ doua secole în Evul Mediu.

Aprobat oficial de catre Biserica Romano-Catolica în jurul anului 1129, Ordinul a devenit o organizatie de caritate favorizata   în întreaga crestinatate. Cavalerii templieri, în pelerinele lor distinctive albe cu o cruce rosie  au fost printre cele mai calificate unitati de lupta din timpul cruciadelor. Membrii non-combatanti ai Ordinului au reusit sa puna la punct o puternica infrastructura economica în întreaga crestinatate cu ajutorul unor inovatoare tehnici financiare, care au fost o forma timpurie a institutiilor bancare, si au construit numeroase fortificatii în Europa si Tara Sfânta.



Existenta templierilor a fost strâns legata de cruciade, când Tara Sfânta a fost pierduta, sprijinul pentru existenta ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile initiatice secrete au creat neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Frantei, puternic îndatorat ordinului, a profitat de situatie. În 1307, multi dintre membrii Ordinului din Franta au fost arestati, torturati pentru a da marturii false, si apoi arsi pe rug. Sub presiunea regelui Filip, papa Clement al V-lea desfiinteaza Ordinul în 1312. Disparitia brusca a unei parti importante a infrastructurii europene a dat nastere la speculatii si legende, care au tinut „templierii” vii si astazi in lumea moderna.



Templierii au fost organizati ca un ordin monahal similar cu Ordinul cistercian al lui Bernard,  care a fost considerat prima organizatie internationala eficace din Europa. Structura organizatorica a avut un puternic lant al autoritatii. Fiecare tara cu o prezenta notabila a templierilor (Franta, Anglia, Aragon, Portugalia, Poitou, Apulia, Ierusalim, Tripoli, Antiohia, Anjou, Ungaria, si Croatia) avea un Maestru al Ordinului Templierilor în acea regiune. Toate acestea au fost supuse catre Marele Maestru, numit pe viata.

Nu exista numere precise, dar se estimeaza ca in perioada de varf a Ordinului, existau între  15000 si 20000 de templieri, dintre care aproximativ o zecime erau cavaleri adevarati.

Printre acestia se numara Bernard de Clairvaux si fondatorul Hugues de Payens, care a conceput codul specific de comportament al Ordinului Templierilor, cunoscut istoricilor moderni ca regula de latina. 72 de clauze ale sale defineau comportamentul ideal al cavalerilor, cum ar fi tipurile de articole de îmbracaminte pe care puteau sa le poarte sau câti cai puteau avea. Cavalerii trebuiau sa ia masa în liniste, sa nu manânce carne mai mult de trei ori pe saptamâna, si sa nu aiba contact fizic cu orice fel cu femeie.

Odata ce Ordinul a crescut, mai multe linii directoare au fost adaugate, si lista initiala de 72 de clauze a fost extinsa la cateva sute in forma sa finala.

O impartire pe trei nivele marca structura Templierilor: cavaleri aristocrati nascuti nobili, sergentii inferior-nascuti si clerul. Cavalerii erau obligati sa fie de origine aristocratica si sa poarte mantii albe. Ei au fost echipati drept cavalerie grea, cu trei sau patru cai si unul sau doi paji. Pajii sau scutierii nu au fost, în general membri ai Ordinului, dar în schimb au fost oameni din afara ordinului care au fost angajati pentru o perioada de timp.  Ei au fost fie echipati drept cavalerie usoara cu un singur cal sau serveau în alte moduri, cum ar fi administrarea proprietatii Ordinului, treburi domestice sau/si meserii. Capelanii, constituind a treia clasa a templierilor, erau preoti hirotoniti care aveau grija de nevoile spirituale ale templierilor.

Cavalerii  purtau o scurta alba cu o cruce rosie si o manta alba; sergentii purtau o tunica neagra cu o cruce rosie în fata si în spate si o manta neagra sau maro. Mantaua alba a fost atribuita templierilor la Conciliul de la Troyes în 1129, iar crucea a fost cel mai probabil, adaugata la hainele lor la lansarea celei de-a doua cruciade în 1147, când Papa Eugen al III-lea, regele Ludovic al VII-lea al Frantei, si multe alte personalitati notabile la acea vreme au participat la o întâlnire a templierilor francezi, la sediul lor de lânga Paris. Potrivit Normei lor, cavalerii trebuiau sa poarte mantaua alba în orice moment.

Initierea, cunoscut sub numele de Receptie (receptio), în cadrul Ordinului era un profund angajament si implica o ceremonie solemna. Necunoscutii erau descurajati a participa la ceremonie, care a trezit suspiciuni în rândurile inchizitorilor medievali în timpul proceselor ulterioare.

Noii membri trebuiau sa semneze de buna voie predarea întregii averi si a bunurilor lor catre Ordin si sa faca juraminte de saracie, castitate, pietate si obedienta. Majoritatea fratilor se alaturau pe viata. Uneori, unui om însurat îi era permis sa se alature daca avea permisiunea sotiei sale, dar el nu avea voie sa poarte mantaua alba.

Crucea rosie pe care templierii o purtau pe robe era un simbol al martiriului, iar sa moara în lupta era considerata o mare onoare, care asigura un loc în cer. Nu a fost o regula cardinala ca razboinicii Ordinului nu ar trebui sa se predea cu exceptia cazului în care pavilionul Templierilor ar fi cazut, si chiar si atunci acestia trebuiau mai intai sa încerce sa se regrupeze cu un alt ordin crestin, cum ar fi cel al Ospitalierilor.

Numai dupa ce toate steagurile ar fi cazut le era permis sa paraseasca câmpul de lupta. Aceste principii, lipsa compromisului împreuna cu reputatia lor pentru curaj, pregatirea excelenta si armamentul greu, a facut din templieri una dintre fortele de lupta cele mai de temut din timpurile medievale.

Templierii, legendarii călugări soldați ai Evului Mediu (documentar) Templierii, legendarii călugări soldați ai Evului Mediu (documentar) Reviewed by Omae Admin on decembrie 07, 2018 Rating: 5

Facebook a angajat o firmă pentru a-l ataca pe Soros

noiembrie 23, 2018
Facebook a recunoscut miercuri că un director executiv a angajat o firmă de relaţii publice pentru a-l ataca pe George Soros şi a submina criticii companiei prin asocierea lor cu filantropul american, informează The Guardian.

Elliot Schrage, şeful departamentului de comunicaţii şi politică al Facebook, şi-a asumat responsabilitatea pentru angajarea companiei Definers Public Affairs într-un memoriu întocmit de TechCrunch şi ulterior publicat pe un blog blog în ajunul sărbătorii de Ziua Recunoştinţei din SUA, potrivit Mediafax.



"Le-am cerut să caute informaţii referitoare la George Soros ? Da.", se arată în memoriu.

Schrage a explicat că lucrarea cu privire la Soros a avut două direcţii. După ce Soros a caracterizat Facebook şi Google drept "o ameninţare la adresa societăţii ", într-un discurs la Forumul Economic Mondial de la Davos, în ianuarie 2018, Facebook i-a cerut lui Definers să efectueze cercetări pentru că "dorea să determine dacă acesta a avut o motivaţie financiară".

Mai târziu, când o nouă organizaţie numită Libertatea de pe Facebook a apărut ca un critic al practicilor de confidenţialitate ale companiei, Defers "a aflat că George Soros finanţează mai mulţi membri ai coaliţiei" şi "a pregătit documentele pe care le-a distribuit presei pentru a arăta că aceasta nu a fost doar o mişcare spontană la nivel local ", a scris Schrage.

Atât Mark Zuckerberg, cât şi Sheryl Sandberg au negat că ar fi avut cunoştinţă de angajarea firmei în comentariile adresate presei.
Facebook a angajat o firmă pentru a-l ataca pe Soros Facebook a angajat o firmă pentru a-l ataca pe Soros Reviewed by Omae Admin on noiembrie 23, 2018 Rating: 5

Gustav, cel mai mare tun din istorie

noiembrie 22, 2018

Schwerer Gustav a fost construit la sfârșitul anilor 1930 de către membrii Krupp, ca artilerie de asediu cu scopul explicit de a distruge linia franceza Maginot, cea mai puternică fortificație din lume la acea vreme. În anii 1930, Franța a construit o serie de fortificații masive numite linia Maginot pentru a proteja țara împotriva unei noi invazii venite din est. Aceste fortificații erau unele dintre cele mai puternice existente la acea vreme, cu buncăre subterane, adăposturi pentru infanterie, baricade și mine antitanc.

Pentru a putea străpunge o asemenea apărare Hitler credea că are nevoie de o armă extrem de puternică, motiv pentru care a cerut construirea celui mai puternic tun din lume. Inginerul Erich Müller a calculat că, pentru a trece de șapte metri de beton armat sau un metru de placă blindată de oțel, un obuz ar trebui să fie propulsat de un tun de dimensiuni uriașe. Arma ar fi trebuit să aibă un diametru interior mai mare de 80 cm, o lungime mai mare de 30 de metri, și o greutate de peste 1300 de tone. Când aceste idei i-au fost prezentate lui Hitler, acesta le-a aprobat, iar fabricarea armei enorme a început în 1937.



În mai puțin de doi ani, tunul era gata de testare. Avea 1.350 de tone și trăgea cu proiectile ce aveau o greutate de șapte tone pe o distanță de 47 de kilometri. Schwerer Gustav era un monstru absolut ce nu putea fi mișcat asamblat. În schimb, tunul a fost împărțit în mai multe bucăți, fiind transportat cu ajutorul a 25 de vagoane de marfă spre locul de desfășurare a testării. Aici, a fost reasamblat, o sarcină la care au luat parte 250 de bărbați, care au avut nevoie de trei zile pentru a reface întreaga armă. Deși testul armei a fost un succes, potrivit naziștilor prezenți la fața locului, arma nu prea a fost folosită în cel de-al Doilea Război Mondial. În ciuda timpului și a banilor cheltuiți pentru construirea armei, aceasta a văzut puțină acțiune pe câmpul de luptă și nu a fost folosită deloc împotriva francezilor. Germania a invadat și ocupat Franța în 1940, înainte ca arma să fie gata.



Schwerer Gustav a fost dislocat totuși pe Frontul de Est la Sevastopol, în Rusia, în timpul asediului din 1942. A fost nevoie de 4000 de bărbați și de cinci săptămâni pentru ca arma să fie pregătită de tragere. În următoarele patru săptămâni, Gustav a tras de 48 de ori, distrugând o fabrică de armament și alte obiective strategice sovietice din zonă. După ce au pierdut războiul pe frontul de Est, nemții au distrus uimitoarea mașinărie de luptă, de teamă ca nu cumva tehnologia să ajungă pe mâinile sovieticilor.



Gustav, cel mai mare tun din istorie Gustav, cel mai mare tun din istorie Reviewed by Omae Admin on noiembrie 22, 2018 Rating: 5

În curând vom avea pe mese "carne din laborator"

noiembrie 21, 2018
Săptămâna trecută, autorităţile americane au căzut de acord asupra modului în care produsele alimentare crescute din celule animale trebuie reglementate, deschizând drumul către aducere pe farfurii a „cărnii de laborator”.

Deşi detaliile tehnice nu au fost încă confirmate, FDA (Food and Drug Administration) ar superviza colectarea şi diferenţierea celulelor în timp ce USDA (Department of Agriculture) ar superviza producerea şi etichetarea produselor, scrie Medical Xpress.



„Acest cadru s-ar folosi de expertiza ambelor organizaţii în reglementarea produselor de origine animală pentru consum uman”, au precizat oficialii într-o declaraţie.

Problema dacă acest tip de aliment ar trebui să fie aprobat nu s-a pus niciodată în SUA. De fapt, există câteva „laboratoare de carne”, dar costurile de producţie sunt foarte mari şi nimeni nu a ieşit pe piaţă cu un aliment.

Susţinătorii demersului aduc ca argument evitarea măcelăririi animalelor şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, fiind o opţiune sustenabilă pentru a hrăni populaţiile.

„Consumatorii americani merită o varietate de alegeri sănătoase, umane şi sustenabile”, a precizat Jessica Almy, director la The Good Food Institute.

Dar există dezbateri cu reprezentanţii fermelor, aceştia din urmă considerând că aceste produse nu pot fi numite „carne”.

Acest articol din 2011 arată începutul cercetării în domeniu :

Un nou studiu a constatat că, în loc de a sacrifica animale, carnea poate fi obţinută direct în laborator, fapt ce ar reduce emisiile de gaze cu efect de seră, fără a afecta gustul cu care ne-am obişnuit.

Creşterea animalelor doar pentru consum a devenit o problemă ceare efecte îngrijorătoare asupra mediului. Cercetătorii de laOxford şi de la Universitatea din Amsterdam vin cu o soluţie pentruomnivorii care vor să protejeze mediul: carnea crescută înlaborator.

Carnea sintetizată în laborator, precum cea cultivatăutilizând bacteria Cyanobacteria hydrolysate, ar reducedrastic emisiile de gaz cu efect de seră şi ar contribui laasigurarea unei cantităţi de proteine pentru populaţiileconsumatoare de carne.

Fermele industriale şi alte modalităţi convenţionale de creşterea animalelor pentru hrană sunt responsabile pentruaproximativ 18% din emisiile de gaze cu efect de seră din întreagalume. Vacile, oile şi porcii necesită energie şi terenuripentru a fi crescute, iar acestea poluează aerul, apa şi solul cu bălegarul, gazul metan eliberat în atmosferă prin eructaţii şi prinflatulenţă.

Hanna Tuomisto şi colegii săi de la Oxford susţine că trecereala carnea sintetică ar reduce cu 96% producţia de gaze cu efect deseră. Creşterea cărnii în laborator ar duce la reducere cu45% a energiei folosite pentru obţinerea unui kilogram de carne şiar necesita doar 1% din suprafaţa agricolă şi 4% din cantitatea deapă folosite astăzi.

Singura excepţie o face carnea de găină, momentan fiind maieficient din punct de vedere energetic să se crească un pui înfermă, decât să fie sintetizată carnea în laborator.

Până la comercializarea cărnii create in vitro va maidura în jur de cinci ani, prezice Tuomisto. Dar ca rezultate se vaobţine mai degrabă o carne tocată. Pentru a testa o fripturăcrescută în laborator, Tuomisto susţine că va mai dura încă zeceani.

"Carnea sintetică este formată din ţesut muscular similar cu carnea produsă în mod convenţional, numai tehnica de producţiediferă", relatează Fast Company.

Comparând-o cu carnea creată de japonezi din deşeuri umane, această carnesintetică ce a fost concepută în laborator pare mai atrăgătoare.Alegerea consumului de carne sintetică va aduce beneficii ecologiceşi va fi preferată datorită costurilor reduse.
În curând vom avea pe mese "carne din laborator" În curând vom avea pe mese "carne din laborator" Reviewed by Omae Admin on noiembrie 21, 2018 Rating: 5

Istoria magiei în istoria oamenilor

noiembrie 21, 2018
 Se spune că ea a izvorât din neputinţa oamenilor de a-şi explica anumite fenomene. Şi cum, în străvechime, oamenii nu-şi puteau explica mai nimic în mod raţional, întreaga lume părea pur şi simplu scăldată în magie. Zâne şi elfi, zei, nimfe, spirite şi demoni orchestrau întreaga natură. Iubirea era provocată de o săgeată a lui Eros, numit şi Cupidon, la romani, fulgerele erau rodul mâniei lui Zeus, şi până şi inspiraţia poeţilor nu era altceva decât un dar al muzelor. Pe lângă această magie a lumii în sine, exista şi o magie personală, de care se bucurau unele persoane binecuvântate. Cum ar fi vracii sau şamanii. Aceştia foloseau diferite ier­buri şi incantaţii, urmau ritualuri orânduite în deta­liu şi invocau spirite, reuşind astfel să vindece, să vadă viitorul sau să găsească soluţia optimă în faţa unei probleme imediate, cum ar fi ameninţarea ve­nită din partea unui trib sau clan duşman. Aceşti vraci sau şamani şi-au câştigat un loc central în co­munităţile umane, încă de la apariţia acestora. Ei erau înţelepţii la care se mergea pentru un sfat bun, tămăduitorii care salvau vieţi sau alinau du­rerea, intermediarii dintre lumea viilor şi cea a morţilor ori proorocii unor evenimente încă nepe­trecute. Fiindcă aveau puterea să pătrundă în lumile supe­rioare pentru a obţine răspunsuri la problemele co­mu­ni­tăţii, ei se aflau uneori şi la cârma politică a aşeză­rilor umane.



Când zeii se plimbau printre noi

Una dintre premizele fundamentale de la care porneau credinţele magice era aceea că omul poate influenţa lumea înconjurătoare folosind anumite instrumente specifice. Un exemplu clasic sunt dansul şi cântarea hipnotică, însoţite de răpăitul rit­mic al tobelor, prin care amerindienii credeau că pot aduce ploaia. Rugăciunea închinată zeilor, spirite­lor, demonilor, nimfelor şi altor asemenea făpturi reprezenta o altă metodă de a influenţa lucrurile în mod magic. Oamenii se rugau de pildă la zeiţia iu­birii, pentru a obţine inima cuiva, la zeiţa protec­toa­re a căsniciei, pentru o naştere uşoară, ori la zeul războiului, pentru victoria în luptă. Ei le aduceau zeilor (de la care doreau un favor) o ofrandă sau chiar un sacrificiu sângeros, pentru a fi mai con­vingători în ochii divinităţii şi a demonstra că sunt dispuşi să ofere ceva în schimb.

În viziunea oamenilor acelor vremuri, zeii şi alte fiinţe supranaturale se implicau, de altfel, cât se poate de activ în viaţa de zi cu zi. Oricând se putea în­tâmpla ca un zeu să-şi facă apariţia la uşa unui mu­ritor, mânat de dorinţa de a pedepsi sau, dim­potrivă, de a seduce. Zeii îşi făceau simţită prezenţa şi prin diferite semne. Zborul unei păsări sau chiar şi felul în care bătea vântul puteau constitui in­dicii preţioase privind surprizele rezervate oa­me­nilor de viitor. Cu alte cuvinte, întreaga natu­ră părea că le vorbeşte muritorilor, pentru că natura însăşi, în întregul ei, era magică. Aproape că nu exista vreun pârâiaş sau crâng care să nu fie atri­buit unei nimfe, zâne sau zeiţe sau, în alte culturi, unui spirit anume. Viaţa de zi cu zi a oamenilor era profund marcată de această prezenţă magică, ei fiind cu urechile ciulite şi ochii larg deschişi la orice semn li s-ar fi putut arăta.

Fundamental de înţeles este însă că aceas­tă relaţie cu natura magică a lumii nu era nicidecum unidirecţională. Oamenii erau receptivi la sem­nele lumii supranaturale, dar, cel puţin în viziunea lor, şi lumea supra­na­turală era receptivă la voinţa exercitată de oameni. Ei puteau să obţină ce-şi doreau prin săvârşirea de ritualuri elaborate ori simple descântece, prin rugăciuni sau invocaţii, ofran­de ori sacrificii sau prin practici ma­gice, din­tre care nu puţine au supravieţuit până în zi­le­le noastre (să ne amintim doar de obiceiul ro­mân­celor de a-şi aşeza sub pernă flori de sânziene, în noap­tea dintre 23 şi 24 iunie, pentru a-şi visa alesul).

Trufia ştiinţei

În timpul Renaşterii, lumea a căpătat un impuls uriaş pe calea cunoaşterii raţionale. Ştiinţa a câştigat tot mai mult teren. Neputinţa oamenilor de a-şi explica anumite fenomene, cea care a stat la origi­nea credinţei în magie, s-a... dizolvat, pur şi simplu, în ma­tematică, fizică, astronomie, medicină ori chi­mie. Omenirea s-a cutremurat. S-a cutremurat aflând că lumea ei se învârte în jurul soarelui, şi nu invers. Că soarele e doar un biet astru dintre mili­ar­de şi miliarde asemenea lui, ba chiar mult mai plă­­pând decât unii dintre fraţii săi, cu adevărat gi­gantici. Că ciuma nu este răspunsul furibund al divinităţii la păcatele oamenilor, ci opera nefericită a unei minuscule bacterii. Că diferitele specii nu au apărut peste noapte. Că omul nu este stăpân peste toate, ci este mic, mic de tot, mai mic chiar decât cel mai mărunt fir de nisip, în raport cu grandioasa nemărginire a Universului.

Încet dar sigur, lumea s-a golit de sacralitate. În zilele noastre nimic nu mai este magic. Totul are o explicaţie cât se poate de logică. Există neclarităţi? Mai devreme sau mai târziu, cercetătorii vor lim­pezi cu siguranţă şi aceste chestiuni. Ei pot totul. Vom evolua pe această cale sigură şi frumoasă a cunoaşterii ştiinţifice, încercând să fim, pe cât posibil, stăpânii propriului destin, să răspundem cu temeritate şi celor mai intimidante întrebări privind natura noastră şi a lumii care ne în­conjoară şi să solu­ţionăm, cu capul bine înfipt pe umeri, toate problemele care ne-or apărea în cale... spun, co­ple­şite de încântare, mân­drele odrasle ştiinţifice ale aces­tei epoci

Este posibil ca ele să aibă drep­tate. Este însă la fel de posibil să se înşele. De ce? Pentru că, aşa cum spu­neam, magia este în ochii privi­to­rului. Până şi modestele frun­ze pot fi privite ca un miracol în sine. Un instrument incre­dibil al plantelor, de o per­fec­ţiune şocantă. Reapar, primă­vară de primăvară, în acelaşi tipar perfect. Oa­menii nu se pot reproduce "la fix" şi iden­tic.Viaţa ca­re ia naştere în pântecul femeilor ţine cont, mai de­grabă, de teoria pro­babili­tăţilor. Un miracol, în fond. Ceva magic.

Cu piciorul pe frână

Dincolo­ de aspectele pe care le putem observa în jurul nostru şi pe care putem alege sau nu să le descriem drept "magice", există şi experienţe la nivel personal care ar putea fi catalogate ca atare. Câte o premoniţie, o senzaţie apăsătoare că ceva nu va merge bine, de pildă. Şi chiar nu merge bine! Unii oameni ignoră asemenea presentimente, toc­mai pentru că nu au nimic raţional. Simţi că nu ar trebui să ieşi din casă sub nicio formă. Nu din lene. Nici pentru că ştii că la destinaţie te aşteaptă o provocare neplăcută. Ci, pur şi simplu, organic. În stomac. Şi, totuşi, ieşi din casă. Şi ai un accident de maşină. Unul absurd, care nici măcar nu s-a produs din vina ta. Alteori, câte unui şofer i se năzare să încetinească. Pune piciorul pe frână, fără să ştie nici el de ce. Drumul e liber, restricţia de viteză e de­parte de a fi fost depăşită. Şi totuşi, şoferul nostru frânează. Imediat după aceea, un câine îi sare în faţă, iar el are acum timp să îl evite. Sau, chiar după curbă, a avut loc un carambol, iar şoferul nostru, sensibil la impulsul care i-a dictat să apese aparent nemotivat frâna, scapă basma curată.
Există şi premoniţii mai simple, mai mărunte, mai "de zi cu zi". Te gândeşti la o persoană, şi chiar în acel moment îţi dă un telefon. Visezi ceva legat de o rudă şi a doua zi afli despre ea unele veşti care se potrivesc cu visul.

Puterea asupra altora

Există oameni cu un magnetism inexplicabil, dat fiind că nu sunt neapărat nici cei mai frumoşi, nici cei mai deştepţi dintre muritori. Se spune că au "charismă". Sau "farmec". Sau "şarm". Hmmm... V-aţi întrebat vreodată de ce sunt folosiţi tocmai termeni de acest tip, care duc, etimologic vorbind, cu gândul la magie?

Unii cred şi în deochi, o superstiţie care spune că anumite persoane pot fi "vătămate" printr-o pri­vire admirativă sau invidioasă. Un alt exemplu este empatia, capacitatea de a recunoaşte sentimentele care sunt experimentate de o altă fiinţă, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit. Uneori, însă, părem să simţim în ce ape se scaldă un om care nici măcar nu se află în prezenţa noastră. Ceva ne spune că nu ar fi indicat să-i dăm telefon, pentru că l-am prinde într-un moment nepotrivit. Ba chiar putem pătrunde adânc în psihicul cuiva care ne-a captat atenţia din cine ştie ce motiv - pentru că exercită asupra noastră o puternică poziţie de autoritate sau pentru că... ne-am îndrăgostit. Putem să-i decriptăm cele mai profunde dorinţe, să-i sesizăm cele mai mă­runte impulsuri sau să-i desluşim cele mai întorto­cheate raţionamente. Asta nu e magie? Şi putem face chiar şi mai mult de atât. Să influenţăm toate aceste lucruri, fără să mişcăm un deget. Sau o sprânceană. Cine a iubit şi-a fost iubit ştie prea bine.

Dorinţele

Un al lucru "magic" care ni se întâmplă mai tot timpul este legat de dorinţele noastre. Se întâmplă să râvnim la ceva cu tot dinadinsul. Avem cinci ani şi vrem musai bomboane. Pe loc, o doamnă drăguţă, mai în vârstă, apare de nicăieri şi ni le oferă. Din­tr-un impuls.
Ne dorim din tot sufletul o schimbare în carieră. Nu ştim exact ce şi cum. Nu avem un plan, o strategie. Pur şi simplu, creşte treptat în noi dorinţa copleşitoare de a modifica ceva în mod funda­men­tal, de a putea fi, de pildă, mai creativi la locul de muncă, de a avea şansa să co­or­donăm noi înşine nu ştiu ce operaţiuni complexe. Şi primim un telefon de la vreun prieten, care ne anunţă că o verişoară a lui, care este directoarea unei companii, are nevoie de cineva exact ca noi, care să facă exact treaba la care tânjeam de atâta vreme în tăcere. Şi care mai este şi dispusă să ne plătească regeşte, pe deasupra.
Atât de fenomenală este această putere a do­rinţei, încât în ultima perioadă s-au scris cărţi întregi care descriu metode practice de a transforma do­rinţa în realitate. Magic! Iată câteva exemple. Do­reşti o casă mare cu piscină? Nu trebuie decât să te înconjori de fotografii cu vila visurilor tale, să fii con­vins în sinea ta că o vei avea, să te şi închipui even­tual dereticând-o şi, abracadabra, a ta va fi! Ori­cât de improbabil ar părea. Vrei să vizitezi Ti­betul? Nicio problemă. Nu trebuie decât să te vezi deja acolo şi vei ajunge negreşit la destinaţie. Dacă magia nu îţi iese imediat, înseamnă doar că, undeva, în adâncurile fiinţei tale, există unele îndoieli care frânează îndeplinirea dorinţei. Scapă repede de ele şi vei vedea că lucrurile se aran­jează de la si­ne. Dacă însă nici aşa nu-ţi iese, ar putea fi pur şi simplu semn că nu asta îţi do­reşti cu ade­vărat.

Rugăciunea

În rugăciune, omul cere ceea ce simte că nu-şi poate procura singur. Şi, culmea, i se dă. Nu mereu, desigur. Cum nu mereu calitatea rugăciunii este aceeaşi. Însă nu puţini dintre noi au experimentat pe propria piele fe­nomenala putere a unei ru­gă­ciuni făcute aşa cum se cu­vine, la momentul potrivit. Se întâm­plă ca cel mai disperat om, aflat în cea mai disperată situa­ţie, să vadă cum, sub ochii lui mi­raţi, după ce a înălţat o rugăciune fierbinte către Ceruri, lucrurile se reaşează exact aşa cum tre­buie, în mod aproape miraculos, fără ca el să fi intervenit în vreun fel - în afară de rugăciune.

Arhitecţii lumii noastre

Dacă admitem că există magie, cum o putem explica? Să ne întoarcem la ştiinţă. Ştiinţa a avansat în ultimele decenii poate în cel mai alert ritm al îndelungatei ei existenţe. Doar că, în mod paradoxal, cercetătorii au fost siliţi să devină tot mai prudenţi şi mai modeşti. Au înţeles cât de riscant este să vorbească despre certitudini, ca urmare a faptului că acestea au fost în decursul timpului, rând pe rând, aruncate în aer de noile des­co­periri. După ce zeci de ani a existat aproape un mo­nopol privind explicaţiile vizând naşterea Uni­ver­sului, acum avem o puzderie de teorii, care mai de care mai exotice. Ca să nu mai vorbim de re­vo­lu­ţia provocată în lumea ştiinţifică de fizica cuan­tică. Nicio explicaţie nu mai pare astăzi de neclintit. Şi nicio teorie nu mai pare prea nebunească.

În acest peisaj ştiinţific am aflat, de pildă, că teleportarea există, măcar la nivel cuantic. Că două particule, aflate la mare distanţă una de altă, se pot comporta identic. E de-a dreptul şocant. Cum este şocant şi că, la o adică, suntem cu toţii plămădiţi din aceleaşi elemente: praf de stele. La propriu! Şi din aceleaşi particule - atomi. Între noi şi piatră, pom, apă sau pământ nu există, din acest punct de vedere, nicio diferenţă. În moduri, este drept, extrem de subtile şi încă insuficient înţelese, fiecare particulă o influen­ţează pe alta şi toate for­mează o nesfârşită ţesătură. Tragi uşor de un fir şi toată pânza se modifică. Un pic măcar. Dacă ştii de care fir să tragi şi cât de tare, când să o faci şi, mai ales, când să te abţii să o faci, se poate spune că stăpâ­neşti magia.

O magie asumată nu es­te decât rodul unei înţe­le­geri intuitive, dar foarte profun­de, a modului în care sunt alcătuite lucrurile. Cu­vân­tul "magie" este, în ul­timă ins­tanţă, un termen şi nimic mai mult. Putem spu­ne că descrie fenomene care pur şi sim­plu nu au fost încă în­ţelese. Şi probabil că este corect. Dar poate descrie şi mecanismul prin care au loc aceste feno­me­ne. Iar acest mecanism poate fi înţeles. Şi ma­nipulat. Nu este oare păcat să nu ne fo­losim de el, atâ­ta vreme cât există? Şi să ne trans­formăm, atât cât ne permit re­ceptivititatea şi intuiţia noastră, în arhitecţii pro­priei vieţi?

autor
Istoria magiei în istoria oamenilor Istoria magiei în istoria oamenilor Reviewed by Omae Admin on noiembrie 21, 2018 Rating: 5

Cel mai rău an din istoria omenirii

noiembrie 19, 2018
Daca cineva te-ar intreba care a fost cel mai rau an pentru oameni, probabil ai raspunde 1347, cand ciuma a lovit Europa. Sau perioada 1941 - 1945. Sau 1918, cand pandemia de gripa a ucis peste 100 de milioane de oameni.

Realitatea e ca niciunul intre acestea nu e raspunsul corect. Anul 536 a fost cel mai rau, desi e un an fara genocid sau epidemii, arata Science Alert.



"A fost inceputul uneia intre cele mai rele perioade traite de om, daca nu cel mai rau an dintre toti", a declarat arheologul si istoricul Michael McCormick, din cadrul Universitatii Harvard. Iar situatia nu s-a imbunatatit decat incepand cu 640.

In anul 536 se implinea un deceniu de la inceperea domniei imparatului bizantin Iustinian I, zis cel Mare.

A fost anul in care s-a instalat o ceata deasa, din senin, care a blocat soarele, facand ca temperaturile sa scada brusc si sa se instaleze ani de haos in intreaga lume. Seceta facea ravagii, granele au fost distruse, s-a instalat foametea. Mai mult, in China a nins vara.

Un an intreg, zilele au aratat ca noaptea si nimeni nu stia de ce. Acum, oamenii de stiinta au descoperit ca de vina au fost o serie de eruptii catastrofice, iar dovezile se gasesc in inelele copacilor din Groenlanda, dar si in gheata din Antarctica.

Analiza recenta a unui nucleu din ghetarul Colle Gnifetti, aflat la granita dintre Elvetia si Italia, aduce noi dovezi ca asa au stat lucrurile. Nucleele de gheata sunt resurse arheologice fantastice, pentru ca straturile se depun gradual. Astfel, poate fi studiat fiecare an din istorie, aflandu-se ce s-a intamplat atunci in atmosfera.

In anul 536, zapada s-a amestecat cu cenusa vulcanica si praf, ceea ce indica o eruptie masiva. Un astfel de episod a avut loc si in 540, inrautatind situatia. Iar in 541 s-a instalat ciuma, care nu a adus cu ea decat suferinta si moarte.

Din anul 640 a aparut si un strat de plumb in nucleul de gheata. Acesta era extras si utilizat pentru fabricarea monedelor. Acest moment arata insa ca economia incepea sa-si revina, la peste 100 de ani de la momentul de cotitura.
Cel mai rău an din istoria omenirii Cel mai rău an din istoria omenirii Reviewed by Omae Admin on noiembrie 19, 2018 Rating: 5
Un produs Blogger.