Istorie interzisă. Ciocanul vechi de 140 milioane de ani

august 10, 2018
În vara anului 1936, pe malul Răului Red Creek, care trece prin orașul de provincie Londra din Texas, SUA, Emma și Max Hahn au făcut o descoperire impresionantă. Au văzut o bucată de lemn care era înfiptă într-o bucată de piatră și din curiozitate au luat-o acasă. Anii au trecut și familia Hahn nu și-a imaginat nicio secundă ce comoară are în casă. Într-o zi, fiul lor, George, a spart bucata de piatră și cu stupoare a descoperit un ciocan.



Ciocanul cu o vechime 140 milioane de ani

Lucrurile au început să devină interesante în clipa în care ciocanul a fost dus la o analiză chimică la Institutul Metalurgic din Columbia. S-a demonstrat că ciocanul este realizat din din 97 % fier pur, din 2 % clor şi 1 % sulf, iar fierul suferise un proces de purificare înainte să fie turnat. Acest proces a fost inventat mult mai târziu decât momentul în care fusese descoperit ciocanul din Londra.

Analizele chimice au mai scos la iveală un fapt impresionant, ciocanul avea o vechime de 140 milioane de ani. Această informaţie schimbă total percepția asupra artefactului. Conform oamenilor de știință această unealtă nu trebuia să existe, dar totuși există.

Nu se poate explica cine a fabricat celebrul ciocan și nici cum a ajuns să fie parte integrantă dintr-o piatră. S-a observat că încastrarea în piatra s-a produs în anumite condiții meteorologice care nu au mai fost întâlnite pe Terra de foarte multă vreme. Cu toate acestea, cercetătorii nu exclud posibilitatea ca un meteorit să fi lovit planeta noastră în acele vremuri și astfel aceste condiții meteorologice au devenit posibile.

Chiar dacă s-au găsit mai mulți specialiști care să conteste veridicitatea ciocanului, studiile ulterioare au demonstrat că porțiunile de piatră din jurul ciocanului prezintă anomalii și par să fie topite într-o formă fixă. Prin analiza chimică a acestei teci s-au găsit cantităţi de potasiu, siliciu, clor, calciu şi sulf.

Aceasta compoziţie contrazice ipoteza că acest cap de ciocan să fi aparţinut unui fragment dintr-un meteorit, dat fiind faptul că corpurile sistemului nostru solar nu prezintă astfel de compoziţii chimice. Chiar şi aşa, capul de ciocan este prea bine format ca să fie doar o întâmplare.

Ciocanul din Texas este în prezent expus la Creation Evidence Muzeum și în continuare ridică numeroase întrebări cu privire la provenienţa să. Probabil că acum 140 de milioane de ani a existat pe Terra o civilizație destul de avansată încât să creeze un astfel de ciocan.
Istorie interzisă. Ciocanul vechi de 140 milioane de ani Istorie interzisă. Ciocanul vechi de 140 milioane de ani Reviewed by Omae Admin on august 10, 2018 Rating: 5

Încălzirea globală ne duce spre Apocalipsă

august 09, 2018
Încălzirea globală ar putea atinge 7 grade în 2100, o valoare mai mare decât cea prevăzută, susţin 24 de climatologi de renume, care subliniază, înaintea conferinţei ONU de la Copenhaga, necesitatea unor acţiuni rapide şi eficiente.

Institutul de Cercetare a Impactului Climatic din Potsdam, în Germania, a publicat marţi un document de 64 de pagini,reprezentând o sinteză a unor lucrări ştiinţifice asupra modificărilor climatice apărute de la cel de-al patrulea raport al Grupului Interguvernamental de Experţi asupra Climei (GIEC, 2007)şi până în prezent, însoţit de un apel la acţiune.

"Temperatura medie a aerului va creşte cu o valoarecuprinsă între 2 şi 7 grade în 2100, în raport cu perioada preindustrială", potrivit autorilor acestui document.

Creşterea cu 42 la sută a emisiilor de dioxid de carbon (CO2),între 1990 şi 2008, face şi mai dificilă atingerea obiectivului stabilit în iulie de mai mulţi lideri din ţările dezvoltate şi emergente cu privire la limitarea la 2 grade a încălzirii globale.

"Fiecare an de întârziere a trecerii la acţiune creşte şansele ca încălzirea să depăşească 2 grade Celsius", au avertizata ceştia.

Potrivit lui Hans Joachim Schellnhuber, directorul Institutuluidin Potsdam şi membru al GIEC, raportul este "un ultim apel al oamenilor de ştiinţă adresat negociatorilor privind modificările climatice din 192 de ţări, care trebuie să prindă ultimul tren al protecţiei climei de la Copenhaga", între 7 şi 18 decembrie.

"Aceştia trebuie să afle adevărul despre încălzirea globală şi riscurile fără precedent pe care le implică", a subliniat Schellnhuber.

Adresat celor care încă s-ar mai îndoi asupra originii umane aîncălzirii globale, documentul de la Potsdam arată că, în ultimul sfert de secol, temperaturile medii au crescut cu 0,19 grade pe deceniu, ceea ce corespunde perfect prevederilor calculate pe baza emisiilor de gaze cu efect de seră.



Unul dintre efectele cele mai alarmante aleschimbărilor care vor urma implică multiplicarea fenomenelor meteorologice extreme, fie că este vorba despre nivelul temperaturilor (caniculă),fie al precipitaţiilor (secete,inundaţii).

Un alt efect priveşte creşterea niveluluimărilor.

"Valoarea creşterii actuale a nivelului mărilor", de 3,4milimetri pe an în timpul ultimilor 15 ani, "este superioară cu 80la sută previziunilor trecute ale GIEC", potrivitclimatologilor.

În locul unui interval cuprins între 18 şi 59 de centimetri decreştere, experţii estimează, în prezent, că dacă emisiilede gaze cu efect de seră nu vor fi reduse, topirea calotelor glaciare va provoca o creştere a nivelului apelor cuprinsă între unul şi doi metri până la sfârşitul acestui secol.

Topirea banchizei arctice, cu 40 la sută mai rapidă decâtcalculele GIEC, arată că oceanele absorb mai multă căldură de laSoare, lucru care, în schimb, va accelera topirea gheţurilor maritime.

Dacă nu sunt create măsuri eficiente, mai multe ecosisteme vorsuferi daune ireversibile, subliniază raportul.

Despădurirea şi seceta, mai severe în Amazonia, ar putea,astfel, în câteva decenii, să transforme cea mai mare pădure tropicală din lume în savană. Acest adevărat plămân verde al planetei va deveni, atunci, un mare producător de CO2.

Pentru a diminua încălzirea cu 2 grade, este necesar ca emisiile să înceteze să crească între 2015 şi 2020, scăzând, ulterior, în mod rapid. "Este necesar să se ajungă la o societate mondială«decarbonatată», cu zero emisii de CO2 şi alte gaze cu efect deseră pe termen lung, până la sfârşitul secolului", speră climatologii.
Încălzirea globală ne duce spre Apocalipsă Încălzirea globală ne duce spre Apocalipsă Reviewed by Omae Admin on august 09, 2018 Rating: 5

Test de personalitate. Ce vezi în imagine te defineşte

august 06, 2018
Crezi că știi clar cine ești? Sau nu ai o idee definita a acțiunilor tale și cauți o explicație pentru multe lucruri care și se întâmplă? Acest test care durează fix două secunde îți va răspunde la multe întrebări.



Rădăcini. Dacă după prima privire ai văzut niște rădăcini, înseamnă că ești introvert. Atunci când ești criticat, tu accepți și interpretezi totul constructiv. Pentru tine acestea sunt ca niște sfaturi, care te vor ajuta să devii mai bun. Nu-ți imaginezi viața fără disciplină. Morala și principiile sunt întotdeauna pe primul loc. Aceasta te ajută să fii un om liber și să obții ceea ce-ți dorești. Ai tendința de a te autoperfecționa. Ai întotdeauna părerea proprie, greu de schimbat. Ești un om rațional și încăpățânat.

Copaci. Dacă ai văzut mai întâi copaci, fii sigur, ești extrovert. Poți fi amabil cu oamenii, dar n-o să permiți niciodată ca cineva să ți se urce în cap. În ceea ce privește persoanele apropiate, tu ești întotdeauna sincer și devotat. Atitudine, pe care o aștepți în schimb. Se poate spune că ai cerințe foarte mari față de ei. Pentru ca cineva să-ți câștige încrederea, el trebuie să se străduiască foarte mult. Ai ceva aparte, care îi atrage pe oameni. Însă deseori, acest mister rămâne nedezvăluit pentru majoritatea.

Buze. Ești o persoană calmă. Știi să depășești greutățile, dar preferi să le eviți. Gândurile tale au o flexibilitate deosebită. Chiar dacă ești un om înțelept, poți fi și naiv. Și nu e vorba de prostie, ci mai degrabă de o încredere prea mare în oameni. Tendința permanentă de a vedea în ei doar binele. Cei din jur te pot crede slab și că ai nevoie de ajutor, dar de fapt, nu este nici pe departe așa. Bunătatea nu este slăbiciune, este partea ta forte. Oamenii apropiați pot avea încredere în tine. Ei vin la tine după sfaturi, pe care chiar le urmează.
Test de personalitate. Ce vezi în imagine te defineşte Test de personalitate. Ce vezi în imagine te defineşte Reviewed by Omae Admin on august 06, 2018 Rating: 5

Hugo Boss, nazist din 1931, a realizat uniformele armatei germane

august 02, 2018
Deseori, apare în atenţia publicului că Hugo Boss a realizat uniformele armatei Germaniei din timpul regimului nazist. În loc de a fi un simpatizant fervent al conducerii, Boss a fost mai degrabă un afacerist înţelept care a profitat de o oportunitate de afacere într-o perioadă de instabilitate (politică, socială şi economică).

Hugo Boss s-a născut în 1885, la circa 30 de kilometri de Stuttgart, într-un mic oraş numit Metzingen. Părinţii lui aveau o mică afacere cu materiale textile. A participat la Primul Război Mondial, iar în 1924 şi-a deschis o mică fabrică împreună cu doi parteneri de afaceri, scrie War History Online.

Au produs îmbrăcăminte precum tricouri, pelerine, echipament de muncă şi echipament sportiv. Unul dintre clienţii pe care i-a atras compania a fost Rudolf Born, care a comandat tricouri maro pentru o nouă organizaţie politică, cunoscută sub numele de Partidul Naţional-Socialist, care a devenit Partidul Nazist.



Boss a mai făcut uniforme şi pentru alte organizaţii, precum serviciul poştal şi poliţie, şi se pare că dorea să facă haine pentru oricine care era capabil să plătească.

La sfârşitul anilor '20 şi începutul anilor '30, economiile din lume şi mai ales economia Germaniei avea mari probleme, iar Boss, la fel ca orice om de afaceri, încerca să supravieţuiască. Afacerea originală a dat faliment, iar Boss a putut salva doar şase maşini de cusut, pe care le-a folosit pentru a începe o altă afacere.

Pe 1 aprilie 1931, Boss a devenit membru al Partidului Nazist. Se pare că motivul era interesul, şi nu afinitatea pentru doctrina politică a partidului. Fiind membru într-un partid în creştere, Boss putea atrage contracte guvernamentale, care erau ideale în timpuri de activitate economică slabă şi, de asemenea, era sigur că Hitler ar fi salvat economia germană.

Mica afacere a înflorit în urma contractelor cu guvernul şi, în 1933, Boss făcea uniforme pentru SS şi pentru alte ramuri militare şi paramilitare ale conducerii. Chiar înainte de începerea celui de Al Doilea Război Mondial, când Hitler pregătea armata germană, contractele pe care le-a câştigat Boss au dus la o creştere accelerată a companiei, iar în 1940 aceasta a depăşit valoarea de un milion de mărci, creştere substanţială de la 250.000 în 1936.

Hugo Boss a folosit oameni din ţările ocupate pentru a-şi menţine forţa de muncă

Odată cu începerea războiului, Boss a pierdut multă forţă de muncă şi s-a găsit în imposibilitatea de a angaja. Uniformele erau esenţiale pentru armată, iar Boss a primit oameni capturaţi din ţările ocupate. A primit 140 de astfel de lucrători, iar la sfârşitul lui 1940 a mai primit încă 40 din Franţa. Aceştia nu erau însă prizonieri de război şi nu veneau dintr-un lagăr de concentrare, dar condiţiile în care trăiau erau oribile.

Jan Kondak, un lucrător polonez, a muncit pentru Boss din 1942 până în 1945, spunând că nivelul de trai era îngrozitor, păduchii şi purecii fiind probleme des întâlnite. Mâncarea era mediocră iar atunci când erau raiduri aeriene, muncitorilor nu li se permitea intrarea în adăposturi şi trebuiau să rămână în fabrică.

În octombrie 1941, Josefa Gisterek din Polonia a fost trimisă să lucreze pentru Boss. În decembrie a încercat să fugă înapoi pentru a-şi ajuta tatăl să aibă grijă de fraţii ei. A fost capturată de Gestapo şi torturată în Auschwitz şi Buchenwald.

Boss şi-a folosit cunoştinţele pentru a o aduce înapoi în Metzingen, dar a fost hărţuită de maistrul fabricii şi s-a sinucis în iulie 1943. Boss a plătit pentru înmormântarea sa şi pentru transportul familiei ei la înmormântare.

Boss nu şi-a tratat muncitorii la fel de sever precum alţi afacerişti, dar este un fapt clar dovedit că fabrica sa a folosit muncitori capturaţi din ţările ocupate.

După război, Boss a fost clasificat drept un susţinător activ al Partidului Nazist şi i s-a interzis dreptul de a conduce o afacere şi de a vota, fiind amendat şi cu 100.000 de mărci. În urma recursului, decizia s-a schimbat şi a fost considerat doar un „urmăritor” al Partidului Nazist.

Astfel, Boss a continuat afacerea, iar compania există şi astăzi, chiar dacă fondatorul a murit în 1948. În 1999, compania a participat la un fond care avea scopul de a plăti daunele cauzate de muncă silnică în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Hugo Boss, nazist din 1931, a realizat uniformele armatei germane Hugo Boss, nazist din 1931, a realizat uniformele armatei germane Reviewed by Omae Admin on august 02, 2018 Rating: 5

Când, unde şi cum a fost descoperită berea?

august 02, 2018
Berea este cea de-a treia băutură în topul mondial, doar apa şi ceaiul fiind consumate în cantităţi mai mari. În majoritatea ţărilor de pe Terra, berea este cea mai populară băutură alcoolică, astfel că în 2010 vânzările totale la nivel mondial au depăşit 168 de miliarde de litri. Chiar dacă berea joacă astăzi un rol important în relaţiile sociale de pe întreg globul, puţini cunosc importanţa pe care a avut-o în dezvoltarea civilizaţiei umane încă de la descoperirea sa, acum mai bine de zece milenii.

Trecerea la agricultură - pasul esenţial spre civilizaţie

În cea mai mare parte a celor 200.000 de ani de existenţă, Homo sapiens sapiens a trăit ca vânător-culegător, deplasându-se continuu în căutarea plantelor comestibile şi a animalelor pe care să le vâneze. În viaţa lui atât de activă, principalul lichid consumat era apa.

Acum 10.000 de ani, omenirea a cunoscut o transformare radicală, ce avea să ducă în cele din urmă la apariţia civilizaţiilor superdezvoltate de astăzi: triburile din Orientul Mijlociu au început să abandoneze stilul de viaţă care le definise existenţa până atunci - cel de vânători-culegători - alegând să trăiască în sate şi să-şi asigure din agricultură resursele de hrană necesare.

Noul stil de viaţă a dus la conceperea a numeroase unelte şi tehnologii, precum scrisul, roata şi obiectele de ceramică, dar şi la apariţia unei băuturi ce avea să joace un rol esenţial în dezvoltarea civilizaţiei umane: berea.

Când, unde şi cum a fost descoperită berea? Ce gust avea?

Berea a făcut parte din viaţa omului încă de la începuturile civilizaţiei, fiind consumată chiar înainte să fie inventată scrierea. Dacă primele dovezi istorice ale scrisului datează de la 3.400 î.e.n., prima atestare documentară a berii este cu 600 de ani mai veche: o pictogramă descoperită în nordul Irakului, în Tepe Gawra, creată în jurul anului 4.000 î.e.n. Aceasta înfăţişează două persoane bând bere prin paie de stuf dintr-un vas de mari dimensiuni (paiele erau necesare pentru a evita resturile care pluteau la suprafaţa lichidului).



Dovezile istorice arată că acum 6.000 de ani berea era deja răspândită în Orientul Mijlociu, deci a apărut cel mai probabil în jurul anului 10.000 î.e.n., la scurt timp după apariţia agriculturii. Perioada în care a fost descoperită berea nu poate fi stabilită cu exactitate, deoarece materia organică nu rezistă trecerii timpului, astfel că nu fost descoperite probe arheologice din acea perioadă. Este cert doar faptul că descoperirea berii şi consumul ei la scară tot mai largă au urmat cultivării cerealelor.

Toate dovezile sugerează că berea a fost descoperită în "Cornul abundenţei" (sau "semiluna fertilă"), regiunea din Orientul Mijlociu în care s-au dezvoltat primele civilizaţii umane. Imediat după ultima Eră Glaciară, regiunea oferea un mediu prielnic atât animalelor sălbatice, cât şi cultivării cerealelor, fiind un veritabil paradis pentru grupurile de vânători-culegători din zonă.

Istoricii estimează că, la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, oamenii au început să culeagă cereale pentru prima dată. La scurt timp, au observat că ele pot fi păstrate o perioadă mai îndelungată fără să se deterioreze. Această proprietate a cerealelor era extrem de utilă oamenilor de la acea vreme, mereu în pericol de a rămâne fără surse de hrană. De aceea, ei au început să stocheze cerealele în gropi săpate în pământ, la care aveau acces oricând în caz de nevoie. Istoricii spun că aceasta ar putea fi una din metodele prin care oamenii au descoperit berea: pentru că aceste gropi nu erau sigilate perfect, este posibil ca într-una din ele să fi pătruns apă care să fi dus la fermentarea cerealelor şi, astfel, la descoperirea berii.

O altă ipoteză a cercetătorilor se bazează pe faptul că cerealele erau folosite pentru a îngroşa fierturile de la acea vreme (preparate ce conţineau peşti, fructe de pădure sau nuci, printre altele). O situaţie de restrişte, în care oamenii ar fi fost nevoiţi să pună doar cereale în mâncare, ar fi putut duce la descoperirea berii, căci un astfel de amestec ar fi fermentat la scurt timp după producere.

Dacă am gusta astăzi berea pe care o beau strămoşii noştri acum mai bine de 10.000 de ani, am recunoaşte-o drept bere, însă ni s-ar părea totodată diferită. Motivul? Absenţa hameiului. Oamenii au introdus hameiul în bere abia după anul 1.000 e.n., ceea ce înseamnă că în cea mai mare parte a istoriei omenirii berea nu a avut gustul pe care îl ştim noi.

Astăzi, amăreala hameiului echilibrează gustul berii, contracarând gustul dulce al orzului şi al malţului. Berea fără hamei se aseamănă la gust cu vinul; de altfel, o scriere străveche relatează că unul dintre regii Babilonului folosea pentru vin sintagma "acea excelentă bere din munţi".

Berea, cheia dezvoltării civilizaţiei umane?

După ce au descoperit berea, oamenii din Neolitic au depus eforturi continue pentru a-i îmbunătăţi gustul şi calitatea. Dovezile istorice atestă faptul că producerea berii a cunoscut o dezvoltare extraordinară, băutura răspândindu-se de-a lungul Orientului Mijlociu.

Deşi berea a apărut înainte ca oamenii să inventeze scrisul, relatările ce se păstrează din scrierile timpurii sugerează că această băutură a avut întotdeauna un statut special. În majoritatea culturilor, berea, cu al său efect ameţitor, era considerată de origine divină. De aceea era folosită în ceremoniile religioase ce marcau cele mai importante momente din viaţă. De altfel, cea mai veche reţetă descoperită vreodată este una de bere, descrisă într-un imn sumerian de acum patru milenii închinat lui Ninkasi, zeiţa berii.

Unii antropologi consideră că berea ar fi jucat un rol foarte important în decizia oamenilor de a deveni agricultori, renunţând la viaţa de vânători-culegători pentru a se stabili în sate şi făcând astfel primul pas spre dezvoltarea civilizaţiei.

Cercetătorii afirmă că, pe măsură ce berea a început să joace un rol tot mai important în ritualurile sociale şi religioase ale comunităţilor umane, acestea au fost încurajate să cultive mai multe cereale, pentru a putea produce cantităţi mai mari din această băutură preţioasă. Astfel, berea a reprezentat un factor suplimentar care i-a încurajat pe oameni să adopte un stil de viaţă mai sedentar. Iniţial, oamenii au cultivat cereale şi au continuat să vâneze şi să culeagă plante sălbatice, însă adoptarea agriculturii pe scară tot mai largă a făcut incomodă revenirea la vechiul stil de viaţă. Cu timpul, populaţia comunităţilor stabilite în sate a devenit prea numeroasă pentru a-şi putea satisface nevoia de alimente doar din vânătoare şi cules, astfel că agricultura a devenit principala sursă de hrană.

Cercetătorii susţin, de asemenea, că berea a reprezentat un avantaj important în trecerea de la vânătoare la agricultură. Deoarece nu putea fi stocată pe termen lung, iar fermentarea completă a berii poate dura chiar şi o săptămână, este foarte probabil ca această băutură să fi fost băută în timp ce încă se găsea în procesul de fermentare. Astfel, berea ar fi avut un nivel scăzut de alcool, însă un conţinut semnificativ de drojdie, fiind bogată în vitamina B şi compensând consumul mai redus de carne, principala sursă pentru această vitamină până la adoptarea agriculturii.

În afară de corectarea carenţelor din alimentaţie, berea a mai oferit un important avantaj oamenilor sedentari din sate: era mult mai curată decât apa, care era uşor de contaminat cu bacterii din materiile fecale. Pentru că berea era fabricată prin fierberea apei, era singura băutură care nu constituia un risc pentru sănătate.

Toate aceste avantaje au dus la răspândirea rapidă a berii în Orientul Mijlociu, pe măsură ce agricultura a fost adoptată pe scară tot mai largă. Noul stil de viaţă a permis acumularea unor surplusuri de alimente, astfel că unii membri ai societăţii nu au mai fost nevoiţi să se ocupe constant de procurarea hranei, având posibilitatea să se specializeze în diferite meşteşuguri, un pas esenţial pentru dezvoltarea comunităţilor umane.

Chiar dacă astăzi berea nu mai este considerată un dar divin, putem recunoaşte că a jucat un rol important în dezvoltarea omenirii, sprijinind-o în lungul drum spre lumea modernă.
Când, unde şi cum a fost descoperită berea? Când, unde şi cum a fost descoperită berea? Reviewed by Omae Admin on august 02, 2018 Rating: 5

Raidurile vikinge din Anglia și Franța, anul 800

august 02, 2018
Cele mai puternice şi devastatoare serii de raiduri vikinge care au lovit Europa de Vest au avut loc între anii 865 şi 896. În aceste decenii, o forţă masivă scandinavă a lovit în valuri Anglia şi Francia, cauzând o asemenea distrugere încât forţele scandinave au devenit cunoscute ca Marea Armată.

Anul 865 nu a marcat doar începutul unei perioade intense de raiduri vikinge, ci a fost anul în care au apărut noi tactici, scrie War History Online.

Raidurile anterioare au fost de tipul „loveşte şi fugi”, permiţându-le să jefuiască puncte importante şi să plece înainte ca o forţă însemnată să li se poată opune.



Marea Armată a găsit o altă cale de a minimiza riscurile şi să maximizeze profiturile. Având şi un număr mai mare de luptători, au putut pătrunde mai mult în teritoriu, unde ocupau oraşe importante care deveneau baza lor. Locurile alese erau de obicei fortificate, iar atunci când nu era cazul, vikingii improvizau, utilizând relieful înconjurător.

De la aceste baze, vikingii plecau pe cal pentru a prăda zonele adiacente. Întăririle şi aprovizionarea asigurau continuitatea acestor atacuri. Această nouă organizare le-a permis chiar şi să pună conducători-marionetă în regatele Angliei de Est, Mercia şi Northumbria.

Marea Armată l-a întâlnit însă pe Alfred cel Mare. Acesta din urmă este singurul monarh britanic căruia i-a fost atribuit titlul de „mare”, ceea ce spune totul. Alfred era conducătorul regatului Wessex, iar cu perseverenţă şi tactici inspirate, a reuşit să oprească atacatorii în bazele lor de la Wareham (875-6), Exeter (876-7) şi Chippenham (878). La Edington, în 878, a înfrânt Marea Armată.

Succesul lui Alfred nu a fost doar militar. Precum alţi conducători, era dispus să facă pace cu invadatorii atunci când era necesar. Consistenţa scopului său a fost văzută pe termen lung, pe măsură ce dominaţia vikingă se micşora.

La fel ca vikingii care se foloseau de oraşe fortificate pentru a ataca, aşa şi saxonii au construit fortificaţii pentru a apăra aşezările de raiduri. Astfel, incursiunile scandinavilor au avut un succes mai mic.

Oportunismul viking în Francia

Pentru o perioadă, Francia rămăsese neatinsă, iar pe coastă au apărut mănăstiri şi aşezări bogate, tocmai bune de jefuit. Mai mult decât atât, după moartea lui Louis Germanul, în 877, şi Charles cel Curajos în acelaşi an, o serie de regi fără experienţă au condus Francia de Vest şi Francia de Est. Astfel, întreg teritoriul de la estul Canalului Mânecii era o pradă uşoară pesntru scandinavi.

În 879, Marea Armată a ajuns în Francia centrală. În următorul an, o coaliţie a francilor a fost înfrântă de vikingi.

În 885, au asediat Parisul, care s-a terminat într-un tratat, unde vikingii au primit tribut. Aceştia au mai fost lăsaţi să continue pe cursul râului Sena, unde au petrecut trei ani atacând aşezările din apropiere.

În ciuda multor campanii militare împotriva lor, nu prin forţa armată au fost opriţi, foametea a lovit în 892. Astfel, Marea Armată a abandonat campania.

Înapoi în Anglia

Sute de bărci au trecut Canalul în două flote separate care au ajuns în Kent, în partea de sud-est a teritoriului Regelui Alfred. Forţele s-au combinat cu cele daneze stabilite în estul Angliei şi de aici au putut ataca Wessex şi regatul aliat Mercia.

De această dată, Alfred era pregătit. Aşezările era fortificate şi păzite, chiar dacă armata principală nu era prezentă. În 893, au fost înfrânţi la bătălia de la Farnham. Asediul asupra aşezării Exeter a fost înfrânt de Alfred, baza de la Benfleet a fost atacată de fiul său, iar raidul pe Tamisa a fost urmărit şi înfrânt.

În 895, Alfred a blocat accesul Marii Armate la recolte, forţându-i să abandoneze bărcile şi să se îndepărteze de Wessex. În următorul an, armata a fost dezbinată. Unii s-au întors acasă, dar alţii au rămas pe insulă unde s-au stabilit.
Raidurile vikinge din Anglia și Franța, anul 800 Raidurile vikinge din Anglia și Franța, anul 800 Reviewed by Omae Admin on august 02, 2018 Rating: 5

Cele mai bizare cranii descoperite pe Pământ

iulie 30, 2018

Arheologia a descoperit foarte multe despre trecutul nostru, dar abia dacă am zgâriat suprafață. Pământul are multe secrete, dar, uneori, se fac descoperiri uimitoare și aceste cranii sunt dovada.

Aceste cranii neobișnuite au iesit la suprafață în urma lucrărilor de excavare făcute la o movilă de înmormântare în Bradford, Pennsylvania la sfârșitul anilor 1800. Cei trei cercetători care supravegheau săpăturile au fost uimiți când în loc de oseminte ale nativ americanilor din secolul al 13-lea, movila de înmormântare ascundea ceva ce semăna cu cranii de demon.

În afară de coarnele care ieșeau din frunte, scheletele au avut o altă caracteristică interesantă: aveau șapte metri înălțime!



Ar putea aceste schelete fi rămășițele unei vechi rase de giganți care locuiau America de Nord de mii de ani în urmă? Unii au trasat paralele între această descoperire și misterioasa civilizație Mound Builder, din vremuri preistorice. Un număr de structuri megalitice au fost atribuite acestei civilizații mărețe, iar unii cercetători susțin că acestea sunt dovezi ce indică spre Uriași/Nephilim sau Strălucitorii. Rămășițele au fost trimise la Muzeul Philadelphia si de atunci au dispărut, eliminând posibilitatea unei analize aprofundate.

Aceste cranii în formă atât de ciudată au provocat destul de multă agitație de la descoperirea lor în 1928. Cele  peste 300 cranii au fost datate la peste 3.000 de ani, iar unii cercetători cred că această descoperire justifică o schimbare în paradigmele antropologice acceptate.

În timp ce multe culturi practicau presarea craniului în scopul de a obține un cap alungit, aceste cranii speciale par să aibă o altă poveste. În timp ce legarea capului modifică forma craniului, nu se poate mări volumul cranian în mod semnificativ.

Deci, cum putem explica faptul că craniile Paracas sunt cu 25% mai mari și cu 60% mai grele decât craniile umane obișnuite?



Într-o încercare de a face lumină asupra acestui mister, o serie de teste ADN au fost organizate de către directorul Muzeului de Istorie Paracas. Probele din fragmente de piele, par, dinți și oase au fost trimise la un laborator genetic pentru analiză și rezultatele au fost uimitoare.

După cum se dovedește, craniile aparțin unei rude foarte îndepărtată a lui Homo Sapiens. ADN-ul mitocondrial a prezentat mutații care nu s-au găsit în alte ființe umane.


Acest craniu a fost descoperit într-o mină aproape de Chihuahua, Mexic în anii 1930. A rămas în familia excavatorului și a fost privit ca o curiozitate.

În 1999, paranormalistul Lloyd Pye a avut o șansă de a examina craniul, susținând că acesta este o dovadă de încrucișări între oameni și extratereștri. Pye a numit craniul Star-Child, considerând că mama sa a fost o femeie umană în timp ce tatăl său a provenit de undeva din stele.



Craniul aparținea unui băiat de cinci ani care a murit în urmă cu aproape o mie de ani. Unii cercetători au sugerat că craniul este deformat din cauza unei boli numita hidrocefalie dar Pye susține că analiza ADN nu a arătat nici o dovada pentru aceasta boala. Aceeași testare ADN a revelat, de asemenea, atât de multe diferențe genetice între Star-Child și oameni obișnuiți încât ar putea fi considerat o entitate cu totul diferită. Cavitate lui craniană este cu 30 la sută mai mare decât cea a unui copil normal.

În ciuda faptului că sunt mult mai subțiri, oasele craniului sunt de fapt mai puternice, datorită prezenței de fibre microscopice neobișnuite în structura sa, o caracteristică ce nu a mai fost întalnită cranii umane normale.

Nimeni nu știe ce este acest lucru sau de unde provine. Tot ce putem spune cu certitudine este faptul că seamănă cu craniul unei creaturi extraterestre.

Această relicvă fascinantă a fost găsită în Munții Rodopi din Bulgaria de către un om care a pretins că a primit instrucțiuni într-un vis. Potrivit contului său, cinci umanoizi în costume galbene i-au arătat locul unde trebuia să sape.  Luand în seamă apelul lor, omul a descoperit acest craniu, îngropat alături de un obiect metalic eliptic.



Craniul este la fel de mic ca cel al unui copil uman, dar ascunde suficiente mistere. Este mult mai subțire și mai ușor decât oasele umane, cântărind doar 8.8 oz (250 grame) si are șase cavități, indicând un număr neobișnuit de ochi sau poate diferite organe senzoriale.

Directorul Muzeului de Paleontologie a Asenovgrad a avut o șansă de a-l examina și a spus că nu seamănă cu nimic din ce a văzut vreodată.

Teorii despre originea sa,  vechi experimente genetice nereușite, origini extraterestre, se pare că vor fi lăsate doar la stadiul de speculații deoarece craniul a dispărut fără urmă. Omul care l-a găsit a spus că i-a fost oferită o sumă mare de bani în schimbul craniului.

Oricine-l deține vrea să-l păstreze în secret.

Acestea sunt, fără îndoială, cele mai interesante și controversate cranii găsite vreodată. În timp ce unii consideră celebrele Crystal Skulls a fi nimic mai mult decât falsuri moderne create în anii 1950, alții cred că acestea dețin cheia către trecutul și viitorul nostru.

Legenda spune că mult timp în urmă, au fost douăsprezece planete locuite de oameni, fiecare planetă cu propriul său craniu. Craniul al treisprezecelea a servit ca o legătură între ceilalți.



Cei care au venit în contact cu craniile spun că au fost martori unor evenimente ciudate și inexplicabile. Craniile aparent vorbesc și pot chiar proiecta imagini holografice. Se spune, de asemenea, că posedă puteri vindecătoare și secretul longevitatii.
Cele mai bizare cranii descoperite pe Pământ Cele mai bizare cranii descoperite pe Pământ Reviewed by Omae Admin on iulie 30, 2018 Rating: 5

Romanii au ajuns în America de Nord acum 2000 de ani

iulie 26, 2018
Istoricii americani susţin că au găsit dovezi care ar putea rescrie istoria Americii. Aceştia au găsit dovezi care pot atesta că romanii au sosit în America de Nord cu mai bine de 1000 de ani înaintea lui Cristofor Columb.

O sabie romană, un fluier  ce a aparţinut unui legionar, monede de aur cartagineze, o parte dintr-un scut roman şi o sculptură de cap roman au fost găsit pe o insulă din Canada fac dovada ca Imperiul Roman a pus piciorul pe tărâmul noului continent înaintea marilor exploratori. Istoricul Jovan Hutton Pulitzer crede că acesta este cea mai importantă descoperire pentru americani. Mai rămâne doar întrebarea cum au traversat romanii Oceanul Atlantic, însă şi pentru asta există o posibilă explicaţie, având în vedere că obictele au fost găsite pe o navă eşuată lângă Oak Island.



Profesorul Hutton confirmă ca sabia este una autentică romană, lucru dovedit în urma analizelor de laborator. Acesta insistă asupra faptului că nava este fără îndoială una de proveniență romană, dar că guvernul canadian nu permite arheologilor cercetarea acesteia.

 “ Descoperirea este ca un foc de armă care trebuie auzit în toată lumea. Ne schimbă întreaga istorie.” Echipa sa de cercetători au descoperit pe insulă morminte antice, care datează de la sfârşitul secolului I, e.n. Aceste movile funerare sunt specifice europenilor, şi nu nativilor Lumii Noi. De asemenea, ei au găsit pietre inscripţionate cu cuvinte dintr-o limbă antică, înrudită cu cea a Levantului.

Un alt indiciu în cercetarea sa este prezenţa pe insulă a unei specii de plantă care era folosită de către romani. “ O altă interesantă coincidenţă este aceea că un tip de arbust de pe insulă este are denumirea în latină de Berberis Vulgaris. Planta era folosită de către marinarii romani pentru a condimenta mâncarea.”

“Cred că această descoperire provoacă istoria într-un mod foarte riscat şi periculos, devenind o problemă politică. Cred că ar trebui cu toţii să luptăm pentru adevăr.”, mai spune profesorul Hutton.
Romanii au ajuns în America de Nord acum 2000 de ani Romanii au ajuns în America de Nord acum 2000 de ani Reviewed by Omae Admin on iulie 26, 2018 Rating: 5

Un lac subteran imens a fost descoperit pe Marte

iulie 26, 2018
Un lac subteran imens a fost descoperit în premieră pe Marte, lucru care creşte posibilitatea existenţei vieţii extraterestre, au declarat cercetătorii.

Aflat sub stratul de gheaţă marţian, lacul are aproximativ 20 de kilometri lăţime, informează AFP. Cercetătorii italieni susţin că este cea mai vastă întindere de apă descoperită pe Planeta Roşie.



„Este rezultatul excepţional al faptului că apa de pe Marte există şi furnizează condiţiile pentru dezvoltarea vieţii”, a declarat Alan Duffy, profesor din cadrul Universităţii Swinburne din Australia. În prezent, Marte este o planetă aridă, însă, în trecut, acum aproximativ 3,6 miliarde de ani, era un loc umed şi călduros.

Cercetătorii sunt dornici să descopere surse de apă contemporane deoarece ar putea deţine urme ale existenţei vieţii în trecut sau chiar şi în prezent. De asemenea, prin intermediul posibilităţii accesării apei, oamenii ar putea supravieţui în viitor pe Planeta Roşie.

Apa din lacul descoperit recent nu este însă bună pentru consum, de asemenea se află la o adâncime de 1,5 kilometri. Temperaturile de pe Marte sunt sub punctul de îngheţ al apei, însă aici apa îşi păstrează starea lichidă datorită prezenţei magneziului, calciului şi sodiului.

„Este o descoperire extrem de importantă ce creşte speranţele prezenţei vieţii pe Marte”, a declarat Fred Watson din cadrul Observatorului Astronomic din Australia.

Descoperirea a fost realizată prin intermediul instrumentelor de la bordul sondei Mars Express, lansată în 2003 şi operată de Agenţia Spaţială Europeană. Instrumentul poartă denumirea de Mars Advanced Radar for Subsurface and Ionosphere Sounding (MARSIS) şi a fost proiectat pentru a descoperi apă sub suprafaţa marţiană prin intermediul transmiterii pulsaţiilor radar.

Undele radio ce se propagă înapoi către sondă sunt analizate pentru obţinerea informaţiilor privind structurile ce s-ar putea afla în subteran. 
Un lac subteran imens a fost descoperit pe Marte Un lac subteran imens a fost descoperit pe Marte Reviewed by Omae Admin on iulie 26, 2018 Rating: 5

10 decizii care puteau schimba soarta celui de-al doilea Război Mondial

iulie 25, 2018
Deciziile luate de liderii mondiali în timpul războaielor au fost cruciale. Fiecare „mutare” avea potențialul de a schimba cursul istoriei. O serie de versiuni și scenarii ar fi putut duce la cu totul alt sfârșit al celui de-Al Doilea Război Mondial. De-a lungul timpului, mulți istorici s-au întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost luate decizii diferite și cum ar fi arătat lumea pe care o știm acum.

Istoria ar fi arătat altfel dacă cel de-Al Doilea Război Mondial s-ar fi terminat altfel. O lume paralelă, pe care putem doar să ne-o imaginăm. Iată 10 scenarii care ar fi schimbat cursul istoriei.

1. Germania invadează Marea Britanie, nu Uniunea Sovietică

Invazia Uniunii Sovietice, în anul 1941, a fost greșeala lui Adolf Hitler, dar putea să se termine altfel. După ce Franța a fost învinsă un an mai devreme, liderul nazist avea intenții serioase de a invada Marea Britanie. De fapt, chiar și-a pus subordonații să vină cu un plan, o operațiune numită „Sea Lion”. Pregătirile erau în toi, iar americanii și britanicii credeau că o invazie era iminentă. Mai mult, datorită pactului Ribbentrop-Molotov, Hitler nu avea de ce să se îngrijoreze cu privire la o invazie a sovieticilor. Stalin era mulțumit cu Polonia și pusese deja ochii pe Finlanda. Dar Hitler a renunțat la planurile de a invada Marea Britanie. În primul rând, o invanzie în 1940 ar fi eșuat cu siguranță. Navele britanicilor controlau Canalul Mânecii, iar Luftwaffe (armata aeriană germană) n-ar fi putut să domine cerul, în cazul unui atac.



Un alt motiv este că Hitler era foarte nerăbdător să atace Rusia. Unii istorici susțin că se convinsese că va muri tânăr, deci trebuia să-și împlinească visul cât mai repede. Drept urmare, cel mai faimos parior din istoria omenirii a făcut prima mutare, potrivit Gizmodo.

Ce s-ar fi putut schimba dacă nu se răzgândea? Hitler ar fi putut să atace Rusia mai târziu, în 1942 sau 1943. Germania ar fi putut să continue raidurile aeriene din spațiul Marii Britanii și ar fi putut să le blocheze navele în Insulele Britanice. Apoi, ar fi putut să invadeze Marea Britanie în 1941 sau 1942. Nu este o teorie ridicolă, având în vedere cât le-a luat Aliaților să se pregătească să invadeze Normandia, eveniment care a avut loc în 1944.

Dacă operațiunea ”Sea Lion” ar fi avut succes, guvernul britanic și monarhia s-ar fi mutat în Canada. De acolo, lucrând alături de americani, Aliații ar fi putut să plănuiască o invazie în Africa, care ar fi avut repercusiuni asupra Italiei și țărilor balcanice.

2. Japonia nu atacă Pearl Harbor

America nu era încă hotărâtă să intre în război, mai ales după experiența din Primul Război Mondial, dar după ce japonezii au atacat Pearl Harbor și i-au forțat mâna președintelui american Franklin D. Roosevelt. Decizia fatidică a japonezilor a fost luată din nevoia de a securiza rezervele de petrol din Indiile de Est Olandeze și din Asia. Dacă americanii nu ar fi primit o astfel de „invitație” de a intra în război, lucrurile ar fi stat altfel. Marea Britanie și coloniile aliate ar fi fost lăsate cu ochii în soare. Americanii ar fi sprijinit URSS și Regatul Unit doar cu ajutoare materiale. Armata aviatică regală nu s-ar fi descurcat în Africa. Frontul de vest nu ar fi existat. Cel mai probabil, chiar și așa, Uniunea Sovietică ar fi învins Germania, dar i-ar fi luat mai mult timp, iar în condițiile astea, toată Europa ar fi fost a lui Stalin.

3.Germanii pun stăpânire pe Moscova în 1941

Istoricii dezbat de foarte mult timp ce s-ar fi întâmplat dacă Operațiunea Barbossa ar fi reușit. Mai multe greșeli au fost cruciale, inclusiv amânarea invaziei cu 38 de zile și decizia catastrofică a lui Hitler a „devia” de la direcția principală, pentru a ajuta Grupul de Armate Sud să pună stăpânire pe Ucraina. Când Grupul Armatelor Centrale a ajuns la Moscova, în decembrie 1941, era deja iarnă, iar planurile lui Hitler au fost deturnate complet. Acesta este unul dintre cele mai importante evenimente din cel de-Al Doilea Război Mondial, dacă nu chiar cel mai important. Dacă Uniunea Sovietică ar fi căzut, lucrurile ar fi luat o întorsătură dramatică. În primul rând, o mare putere militară ar fi fost nimicită. Apoi, înarmată cu resursele sovieticilor, Germania Nazistă ar fi dus la capăt fanteziile lui Hitler.

4. Germania și Rusia fac pace

Dacă Stalin și Hitler ar fi făcut pace și ar fi încetat războaiele pe Frontul de Est, Germania s-ar fi putut concentra pe invazia Marii Britanii. E o teorie un pic mai dificilă. În primul rând, Germania ar fi avut nevoie de rezervele de petrol ale rușilor pentru a continua războiul. În al doilea rând, Stalin ar fi ezitat să îi lase pe germani să facă ce vor ei în Europa. Germania nazistă ar fi continuat să fie o amenințare a URSS. Dar posibilitatea unui acord între Stalin și Hitler este înfricoșătoare.

5.Naziștii dezvoltă bomba atomică înaintea Aliaților

Hitler avea o pasiune pentru „armele minune”, deci nu există nicio îndoială că ar fi folosit bomba atomică, dacă ar fi avut-o. Naziștii au folosit chiar și țânțarii drept arme biologice. Nu încape îndoială că Aliații ar fi fost nimiciți dacă naziștii ar fi avut bomba atomică înaintea lor. Ar fi rezultat un câștig al Germaniei pe toate fronturile. Dar germanii n-au apreciat niciodată potențialul unei arme asociate cu evreii.

6.Fără Frontul de Vest

Dacă ar fi fost după Winston Churchill, nu ar fi existat Frontul de Vest, din cauza amintirii Frontului de Vest din Primul Război Mondial. Churchill nu avea nicio ambiție și nicio strategie de atac în acest război. După ce a intrat America în război, Winston Churchill a trebuit să facă un pas în spate. Desigur, și Stalin a vrut un Front de Vest, pentru a face față pierderilor masive suferite de Armata Roșie, dar și pentru a-i împiedica pe Aliați să-și stabilească forțele în estul și în centrul Europei. Stalin se gândea deja cum va arăta Europa după terminarea războiului. Dacă nu ar fi fost Frontul de Vest, o invazie a Aliaților în Italia și în Balcani ar fi avut loc. O altă invazie în forță ar fi avut loc prin Norvegia, motiv pentru care Hitler a insistat să țină 400.000 de soldați acolo, pe toată durata războiului, chiar și în timp ce Berlinul ardea sub ochii lui. Cu toate acestea, cel mai probabil, Germania ar fi fost învinsă, dar e interesant de imaginat care ar fi fost soarta Franței în acest scenariu.

7.Planul de asasinare a lui Hitler reușește

Planul de la 20 iulie 1944 de a-l asasina pe Adolf Hitler a fost o tragedie colosală. Nu numai că și-a ratat obiectivul principal și a dus la capturarea a 7.000 de oameni, dintre care 4.980 au fost executați, dar a avut drept efect o radicalizare și mai mare a naziștilor. Planul de asasinare a fost numit Operațiunea Valkyrie și a fost organizat de ofițerii Wehrmacht, care voiau ca Hitler să iasă din peisaj. Aceștia sperau să facă pace cu Aliații și să continue lupta împotriva URSS, deși, cel mai probabil, Aliații de Vest nu ar fi vrut pace (vezi discursul lui Roosevelt, „despre capitularea necondiționată”). Cu toate acestea, moartea lui Hitler nu ar fi oprit partidul naziștilor și nu ar fi scos Germania din schema războiului. Cultul personalității din jurul lui Hitler ar fi fost încă viu.

8.Armata Roșie a lui Stalin se îndreaptă spre est, după cucerirea Berlinului
stalin

După ce s-a încheiat Bătălia de la Stalingrad, Uniunea Sovietică trecuse de la statutul de mare putere, la statutul de superputere. La începutul anului 1943, Armata Roșie a lui Stalin alunga Wermacht-ul („Forța de Apărare” a lui Hitler) înapoi în Germania. După cum a notat istoricul Anthony Bevor, Stalin, chiar dacă pentru puțin timp, chiar voia ca toată Europa să fie a lui. Ar fi fost în stare să reușească, chiar dacă Rusia își lua multe bunuri materiale din Statele Unite ale Americii: soldații ruși consumau conserve provenite din America, conduceau autovehicule Jeep și Studebaker. Dar după căderea Berlinului, Armata Roșie, formată din 12 milioane de oameni, a fost împărțită în 300 de divizii. Între timp, Aliații aveau 4 milioane de oameni, împărțiți în 85 de trupe.

9. Churchill începe cel de-Al Treilea Război Mondial

Este foarte important să fie luată în considerare Operațiunea Inimaginabil, planul lui Winston Churchill de a continua războiului împotriva Uniunii Sovietice, după căderea Germaniei Naziste. La fel ca Stalin, Churchill era paranoic chiar și după încheierea războiului și se gândea că cel de-Al Treilea Război Mondial va începe aproape imediat. Dar capetele mai limpezi au câștigat. Armata Roșie s-a oprit la Berlin, iar Eisenhower nu avea de gând să se lupte cu rușii.

10. Aliații invadează Japonia

Bomba atomică a fost lansată în Japonia, deoarece șefii armatei i-au spus președintelui Truman că milioane de americani vor muri dacă așteaptă ca japonezii să se predea. Dacă Truman ar fi refuzat să lanseze bomba asupra japonezilor, Operațiunea Downfall ar fi fost pusă în acțiune - planul de invazie care presupunea invadarea sudului Japoniei în octombrie 1945 și invadarea nordului în martie 1946. Ar fi putut fi cea mai mare invazie pe apă și pe uscat, din istoria omenirii.  Operațiunea Downfall era împărțită în două: Olympic – care ar fi vizat capturarea insulei Kyushu, și Coronet - planul de invadare a Kanto Plain, din apropierea orașului Tokyo.


10 decizii care puteau schimba soarta celui de-al doilea Război Mondial 10 decizii care puteau schimba soarta celui de-al doilea Război Mondial Reviewed by Omae Admin on iulie 25, 2018 Rating: 5

Expansiunea romanilor a permis dezvoltarea tuberculozei

iulie 24, 2018
Un nou studiu a urmărit parcursul bacteriei Mycobacterium tuberculosis care cauzează tuberculoza, boală infecţioasă extrem de periculoasă, cunoscută ca TBC, ceea ce îi va ajuta pe savanţi în explicarea răspândirii bolii, care îşi are originea în Africa, ajungând ulterior în barăcile şi băile Imperiului Roman.

Studiul cercetătorilor de la University of Wisconsin-Madison arată că atunci când Roma a devenit o superputere în Mediterană, cel puţin o varietate de patogen al tuberculozei s-a putut plimba prin tot spaţiul controlat de romani, scrie Science Alert.



Efectele acestei boli sunt catastrofale, mai ales că este vorba despre o boală infecţioasă (cu transmitere de la un om la altul).

Pentru a înţelege cum această boală se răspândeşte pentru luptele viitoare cu această maladie, este benefică o privire în trecut. Aşadar, echipa de cercetători americani a realizat unele descoperiri interesante.

„Ce am dorit să fac a fost să dau un context istoric datelor genomice”, a precizat Caitlin Pepperell, o autoare a studiului.

Până acum, au fost identificate şapte varietăţi de tuberculoză în întreaga lume, toate legate de o boală umană care a apărut acum câteva zeci de ani în urmă în Africa.

Datele genomice din noul studiu au venit de la peste 550 de mostre de bacterie de tuberculoză provenite de la populaţiile moderne din Africa, Asia şi Europa, întocmind un arbore al varietăţilor bacteriei. Astfel, cercetătorii au aflat că ultima dată când acestea formau o familie mare era acum 4.000 - 6.000 de ani. De asemenea, deşi trei din cele şapte varietăţi nu s-au extins prea deaprte, restul au făcut-o.

Datele ramificării se aliniază cu evenimente semnificative de cădere şi ascensiune a civilizaţiilor, o varietate intrând într-o expansiune majoră în secolul I e.n.

„Perioada se potriveşte cu expansiunea romană şi cu explorarea în jurul Mediteranei”, a precizat Pepperell. „A existat contact între populaţiile umane care nu a existat până atunci”.

Acelaşi tipar a fost observat şi de altă echipă de cercetători care au studiat o varietate de tuberculoză din China, arătând că data răspândirii acesteia se potriveşte cu data apariţiei cultivării orezului în regiune, acum 6.600 de ani.

Expansiunea romanilor a permis dezvoltarea tuberculozei Expansiunea romanilor a permis dezvoltarea tuberculozei Reviewed by Omae Admin on iulie 24, 2018 Rating: 5

Misterele antice ale Egiptului

iulie 24, 2018
Ce s-a intamplat cu Nefertiti? Cat de vechi este Sfinxul? Cine au fost primii regi egipteni? Cate piramide exista, de fapt? Desi, in acest an, s-au implinit 200 de ani de cand egiptologia este considerata stiinta, numeroase controverse invaluie inca istoria celei mai exotice civilizatii antice.

Povestea lui Akhenaten

In jurul anului 1350 I.Hr., In urma unei revelatii, pare-se, faraonul Amenhotep IV si-a schimbat numele in Akhenaten. Cinci ani mai tarziu, el a construit un nou oras-capitala, la Amarna, si l-a botezat Akhetaten – Slujitorul Soarelui. In plus, odata mutat aici, faraonul a impus monoteismul, credinta intr-un singur zeu, Aten, realizand astfel cea mai radicala schimbare religioasa a Antichitatii. Unii specialisti ai religiilor considera ca credinta in Aten este prima de natura monoteista din istorie.



La un moment dat, in timpul domniei lui Akhenaten, sotia acestuia, Nefertiti, a disparut. Pana in prezent, nu s-a descoperit nici macar o singura referire la moartea lui Nefertiti sau la circumstantele in care s-a produs disparitia ei. Unii egiptologi cred ca regina a revenit si a continuat sa conduca alaturi de sotul ei, luandu-si o noua identitate, Smenkhkare, o figura bizara, fara nici un trecut, care apare mereu alaturi de faraon in ultimii ani ai vietii sale. Altii, insa, spun ca Smenkhkare ar fi fost barbat.

Nimeni nu stie exact ce s-a intamplat in Egipt dupa moartea lui Akhenaten, survenita in 1340 i.Hr. Absolut toti membrii familiei sale au disparut din izvoarele istorice o data cu decesul faraonului. Puterea politica a revenit la Theba, iar regatul s-a intors la politeism. In 1330 i.Hr., orasul Akhetaten era complet abandonat. Nici o mumie nu a fost descoperita aici. Unii cercetatori considera ca mumiile regale ar fi fost, totusi, reingropate de catre Tutankamon, unul dintre fii lui Akhenaten, in Valea Regilor din Theba, dar daca s-a intamplat asa, locatia camerelor funerare a ramas un secret. Tot un secret raman si motivele pentru care Amenhotep IV a schimbat intreaga religie a Egiptului, impunand practici ritualice noi si o simbolistica bizara, si a construit un oras cu o arhitectura unica, pentru a se izola acolo de poporul sau.

Cat de vechi este Sfinxul?

Majoritatea egiptologilor cred ca Sfinxul dateaza din timpul domniei faraonului Menkaure (2532-2503 i.Hr. cel de-al treilea conducator ingropat pe platoul de la Gizeh, dupa Khufu si Khafre) si ca trasaturile faciale ale imensei statui le-ar reproduce pe ale faraonului. Problema e ca trunchiul Sfinxului, realizat din calcar, este mult mai erodat din cauza vremii (cel mai probabil din pricina precipitatiilor) decat capul sau.

» De ce e vremea importanta?

Multi geologi si climatologi sustin faptul ca in Egipt, in timpul Vechiului Regat (2650-2134 i.Hr.), vremea era asemanatoare cu cea din zilele noastre, prin urmare nu existau precipatii abundente. In schimb, cu un mileniu inainte, Egiptul ar fi fost destul de des udat de ploi torentiale, capabile sa erodeze calcarul. Desigur, exista si sceptici care spun ca Sfinxul este desfigurat din cauza firelor de nisip purtate de vant. Insa majoritatea geologilor resping aceasta ipoteza.

» Mai sunt si alte teorii?

Cei mai entuziasti egiptologi, printre care si geologul Colin Reader, de la Manchester Ancient Egypt Society din Marea Britanie, cred ca Sfinxul a fost construit pe platoul de la Gizeh inaintea Marilor Piramide. Mai mult, tocmai Sfinxul ar fi reprezentat motivul pentru care piramidele ar fi fost ridicate aici.

» OK, dar care este adevarul?
Greu de spus! Cel mai probabil, insa, ipoteza lui Reader este adevarata: faraonul Menkaure a consolidat o structura preexistenta si a schimbat capul Sfinxului.

Primii conducatori

Istoria oficiala a Egiptului incepe in anul 3.100 i.Hr., prin unificarea a doua pamanturi, Egiptul Superior si Egiptul Inferior, realizata de catre un rege pe nume Menes (sau Memphis sau Narmer). Acest fapt este bine stiut datorita obiceiului conducatorilor de a pastra istoria scrisa. Astfel ca astazi avem majoritatea numelor faraonilor pana la Manetho, care in sec. III i.Hr. a fost ultimul care a updatat lista cu predecesorii sai. Insa cine a condus inainte de Menes? Din papirusurile lui Manetho reiese ca, inainte de mileniul III i.Hr., a existat o perioada de aur, un timp paradisiac in care zeii ii guvernau direct pe egipteni. Apoi poporul ar fi fost condus de catre semizei, numiti de Manetho „urmasii lui Horus“, din acestia tragandu-se si primul faraon, Menes.

Dovezile arheologice il contrazic, insa, pe Manetho. Inainte de unificare, in Egiptul Superior au existat trei regate bogate, Nagada, This si Hierakonpolis. Din imaginile de pe putinele vase si sculpturi pastrate din acea perioada, se reconstituie totusi figurile unor regi puternici. Mai mult, inaintea acestora, cand in Egipt nu se dezvoltase agricultura iar populatia era nomada, petroglife descoperite in mai multe pesteri indica existenta unei misterioase „rase de conducatori“ care a venit cu barcile de undeva dinspre estul Nilului. Astazi, tot mai multi egiptologi acorda credit ipotezei ca acestia au fost primii oameni care au pus piciorul in Egipt. Din ce neam erau si de unde veneau exact ramane insa o enigma.

Enigma orasului Kahun

Cu zidurile sale joase, care-l inconjurau ca un brau, Kahun a fost unul dintre orasele-satelit tipice ale Egiptului antic din Regatul Mijlociu, construit pentru a delimita casele oamenilor de rand de palatele nobililor. A fost intemeiat in jurul anului 1895 i.Hr. si a fost destinat muncitorilor care lucrau pentru piramida lui Senwosret (Sesostris) II. Se pare ca oraselul Kahun era frumos si avea tot ce-i trebuia: spatii verzi, piete, case mari pentru persoanele mai instarite, un templu si o necropola.

La 100 de ani de la intemeiere, Kahun a fost brusc abandonat si nimeni de atunci incolo nu a mai trait in acest oras. Zeci de teorii s-au nascut pentru a elucida misterul, dar dovezi concrete care sa arate de ce s-a produs ciudatul exod (sau genocid) nu a gasit nimeni pana in ziua de astazi.  Orasul era situat la sud de Fayoum, o intinsa mlastina de langa Nil. Dupa ce a fost abandonat, nisipul a acoperit incet-incet strazile, apoi cladirile, pana cand a ingropat (si a conservat astfel) definitiv Kahun-ul sub dune. In 1890 insa, arheologul William Flinders Petrie a descoperit intamplator „placarea de fundatie“ a templului din Kahun, in care se aflau mai multe unelte – dalti de bronz si ciocane de piatra –, extrem de asemanatoare celor moderne. „Placarea de fundatie“ era o practica obisnuita in Egiptul Antic: inele, amulete sau figurine de zei erau zidite intr-un strat subtire de calcar care se turna pe fundatia palatelor si a templelor.

„Spiritul“ templului avea nevoie de intretinere, la fel ca si cladirea inchinata lui, iar uneltele au fost zidite in temelia de la Kahun pentru ca sufletele muncitorilor sa munceasca si in viata de apoi.  Petrie a sapat in continuare si a scos la lumina o portiune din orasul abandonat. Arheologul a gasit papirusuri de medicina generala si veterinara, unelte, vesela, bijuterii, jucarii, masti de ceremonii si bastoane magice. Toate acestea sugereaza ca orasul a fost abandonat in mare graba, cel mai probabil in timpul noptii. In mod ciudat, in 1892, Petrie a hotarat sa ingroape Kahun-ul la loc. In prezent, o echipa de arheologi de la Royal Ontario Museum din Canada a primit aprobarea de a dezgropa, din nou, orasul. Poate ca, dupa atatea secole, misterul exodului se va elucida. Sau poate ca nu.

Curiozități

William Flinders Petrie a identificat la Kahun o multime de similitudini intre stravechea asezare egipteana si orasele muncitoresti din nordul Europei in privinta planului urbanistic – „dispunerea strazilor si a caselor este aproape identica“, nota el. Totusi, locuintele muncitorilor egipteni erau mai luxoase, multi avand bijuterii valoroase si textile scumpe. Studiind numeroase artefacte din Kahun si legand diverse stiluri de olarie cu perioade istorice, Petrie a dezvoltat metoda simpla, dar revolutionara a serializarii, prin care se stabileste foarte usor cronologia intr-un sit arheologic.

Comori stravechi

» Placajul Narmer
Pe acest vas placat in arama, care dateaza din anul 3100 i.Hr., cele mai intalnite hieroglife sunt dracii de mare in conjunctie cu sulitele. Se pare ca talmacirea acestei scrieri este Narmer – supranumele lui Menes, legendarul faraon-intemeietor al Egiptului. Vasul mai arata cum Menes primeste puterea de la spiritele ancestrale ale neamului egiptean, „urmasii lui Horus“, despre care unii au speculat ca ar fi fost extraterestri.

» Capul de buzdugan Scorpion
Asemenea vasului Narmer, acest cap de buzdugan, realizat din piatra, a fost descoperit la Hierakonpolis. Printre altele, desenele de pe el infatiseaza un rege al carui nume este indicat de o hieroglifa scorpion. Nicaieri nu s-a gasit mormantul sau vreo alta referire la Regele-Scorpion, insa ciudatele inscriptii releva faptul ca acesta ar fi fost un conducator blestemat, care a domnit inaintea lui Menes.

» Corabiile din Abydos
Cele 14 corabii au fost descoperite in urma cu 15 ani, in desertul Abydos, la 15 km de Nil. Toate sunt la fel: au o lungime de 23 m, o latime de 6 m si sunt vechi de peste 5.000 de ani. Descoperirea lor a bulversat egiptologia, intreaga civilizatie din vremea lui Menes fiind reevaluata.

Piramide

Cate piramide sunt, de fapt, in Egipt? In Antichitate se pare ca existau peste 300. Astazi, daca luam in considerare si ruinele, mai sunt 80. Totusi, nu toate piramidele antice s-au naruit. Imagini recente din satelit indica faptul ca in N-E desertului Abydos, la 90 m adancime, se afla ingropata in nisip o mare piramida. Si pe platoul Gizeh inca sunt acoperite de nisip 3 piramide mai mici.

Artefactele din Kahun

» Crocodil in miniatura
Obiecte ca acest crocodil din lut (Petrie a gasit patru) indica faptul ca orasul Kahun era plin de viata. Copiii egipteni aveau jucarii similare celor de tipul „bici si titirez“ (un fel de turca) din Anglia secolului al XIX-lea si jucau frecvent jocuri de echipa. Astfel invatau repede ca crocodilii adevarati sunt periculosi.

» Mistrie de lemn
In Egiptul Antic, proiectele de constructii majore beneficiau de sprijinul unor uriase echipe de specialisti: arhitecti, proiectanti, desenatori, zidari. Datorita faptului ca erau servitori ai faraonului, muncitorii din Kahun duceau o viata confortabila. Nu ar fi avut nici un motiv sa paraseasca orasul.

» Stela
Majoritatea populatiei din Kahun nu era capabila sa scrie sau sa citeasca. Aceasta „scrisoare“ de dragoste catre o preoteasa de-a lui Hathor, o inscriptie pe o placa de piatra (stela), a fost realizata de catre un egiptean cu un statut inalt: preot, arhitect sau medic.

Familia Amarna

» Akhenaten
A ajuns la tron datorita mortii misterioase a fratelui sau si a domnit intre 1352 si 1340 i.Hr. Un barbat cu o fata prelunga, dar cu un corp efeminat, a fost un mistic si a increditat puterea politica ministrilor sai, care guvernau tara de la Saqqara.

» Nefertiti
Se pare ca a fost o regina cu o autoritate uriasa si o influenta incredibila pentru acele vremuri si pentru organizarea sociala a Egiptului antic. Multi egiptologi considera astazi ca Nefertiti a avut o putere egala cu a sotului sau.

» Meritaten
Fiica cea mare a lui Akhenaten si Nefertiti, a mostenit toata puterea mamei sale dupa „disparitia“ acesteia. Cel mai mare palat din Akhetaten a fost ridicat in cinstea ei si a fost decorat in intregime cu sculpturi si picturi care o reprezinta.

» Tiye
Sotia faraonului Amenhotep III si mama lui Akhenaten, a jucat un rol decisiv in viata fiului ei, atat inainte, cat si dupa mutarea capitalei la Akhetaten. Cu siguranta a fost puternica, fiind prima regina egipteana al carei nume apare pe un act oficial.

» Smenkhkare
Controversata sa figura inca naste vii dispute. Unii spun ca „el“ ar fi fost Nefertiti, care a jucat rolul de co-rege in anii de pe urma a lui Akhenaten, pentru a domni singura dupa moartea sa. Altii spun ca a fost fratele lui Tutankamon.

» Tutankamon
Si-a petrecut copilaria la Ankhetaten ca Tutankaten, dar a devenit Tutankamon cand puterea s-a reinstaurat in fosta capitala si in Egipt a revenit vechea credinta. Intoarcerea la Theba si politeismul nu au fost insa pe placul lui.

Controversata Nefertiti

In anul 2003, specialista in egiptologie Joann Fletcher anunta ca a descoperit nici mai mult, nici mai putin decat mumia lui Nefertiti. Stirea-bomba a fost preluata de catre mass-media, inclusiv de revista noastra, dar multi cercetatori s-au aratat sceptici cu privire la identitatea mumiei respective. Prezumtiva Nefertiti a fost descoperita impreuna cu alte doua mumii intr-o camera secreta dintr-un mormant comun din Valea Regilor. Una dintre mumii apartinea unui baietel, iar celelalte doua s-a presupus ca sunt ale unor femei. Doamna cu par lung si alb a fost identificata ca fiind Tiye, iar despre cealalta, pentru ca purta o peruca nubiana, specifica numai femeilor din familia regala Amarna, s-a crezut ca e Nefertiti.  Misterul s-a elucidat anul acesta, cand Consiliul Superior al Antichitatilor din Egipt, desi a negat de la bun inceput identitatea mumiei, a cazut de acord, la presiunea jurnalistilor, sa preleveze si sa analizeze o proba de ADN. Concluzia, simpla si zdrobitoare: „Nefertiti“ era barbat! Acum, multi cercetatori contesta inclusiv faptul ca cele trei mumii ar fi originare din Amarna si nici pentru cea a lui Tiye nu mai baga nimeni mana in foc.

Misterele antice ale Egiptului Misterele antice ale Egiptului Reviewed by Omae Admin on iulie 24, 2018 Rating: 5
Un produs Blogger.